Facultatea de Litere / Faculty of Letters

Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/10

Browse

Filters

2022 - 20244

Settings

Subject: search.filters.subject.subjectivity

Search Results

Now showing 1 - 4 of 4
  • Thumbnail Image
    Item
    TIMPUL – O COMPONENTĂ A IMAGINARULUI POETIC A LUI EMIL LOTEANU
    (CEP USM, 2024-10-25) Singh, Satvir – Cor
    Imaginarul poetic este o dimensiune esențială a literaturii, reprezentând un ansamblu de imagini, simboluri și structuri metaforice prin care poetul își exprimă percepția asupra lumii și existenței. Mai mult decât un simplu instrument estetic, imaginarul poetic este o experiență subiectivă, prin care autorul transcende realitatea imediată și creează un univers personal. Criticii literari, precum Gilbert Durand și Jean-Jacques Wunenburger, evidențiază rolul imaginarului ca spațiu al posibilităților infinite, unde se întâlnesc realul și irealul, conștientul și inconștientul. Emil Loteanu se remarcă prin complexitatea și originalitatea imaginilor sale poetice, care combină elemente tangibile cu noțiuni abstracte. Natura este frecvent prezentă în poezia sa, simbolizând atât stări emoționale, cât și teme universale, precum timpul sau destinul. Loteanu explorează timpul ca dimensiune dublă – atât cadru necesar al existenței, cât și inamic care erodează frumusețea și valoarea. Prin condensarea expresivă și utilizarea simbolurilor, poetul creează o poezie dinamică, plină de profunzime emoțională și intelectuală, care provoacă cititorul să contemple propria relație cu timpul și mortalitatea. Imaginarul său poetic devine astfel o punte între experiențele personale și semnificațiile universale, consolidându-i unicitatea în peisajul literar.
  • Thumbnail Image
    Item
    DE LA SUBJECTIVITE DANS LE LANGAGE. QUELQUES MISES DIDACTIQUES (II)
    (Editura USM, 2024) Gradu, Diana
    The article explores the subjective dimension of textual coherence, highlighting that coherence is not solely based on linguistic markers but also on the cognitive and emotional state of the interlocutor. Subjectivity arises from individual knowledge, which varies significantly among people, influencing their interpretation of a text. The concept of coherence as a principle of interpretability is discussed, emphasizing the role of shared knowledge in communication. Grice’s cooperative principle and Sperber and Wilson’s relevance theory are examined, stressing the importance of mutual cognitive environments. Subjectivity also affects the didactic process, where learner autonomy is crucial. Teachers must recognize the diverse backgrounds and motivations of learners, adapting their methods accordingly. In evaluation, multiple subjective decisions, such as criteria and indicators selection, influence the outcome. Despite efforts to achieve objectivity, subjectivity remains inherent in educational evaluation, shaping the effectiveness and fairness of the process.
  • Thumbnail Image
    Item
    DE LA SUBJECTIVITE DANS LE LANGAGE. QUELQUES MISES DIDACTIQUES
    (Editura USM, 2024) Gradu, Diana
    The origin of subjectivity, unique to humans, is explained through the concepts of physical and mental subjectivity. The relationship between the subject and subjectivity encompasses various dimensions, such as consciousness, intentionality, and mental causality, revealing the complex interplay between individual identity and freedom. The development of subjectivity is traced from philosophical and religious perspectives, highlighting its foundational role in modern thought and its distinction from objectivity, ultimately transforming the understanding of human self-perception and autonomy. Current linguistic theories increasingly consider subjectivity in their frameworks, though the connections among these theories are often ambiguous. Rather than tracing the history of a linguistic concept, this work examines the evolution of the term “subjectivity,” noting its rise in prominence over the past fifty years.
  • Thumbnail Image
    Item
    NARATORI ȘI REGIMURI NARATIVE
    (CEP USM, 2022) Gabura, Carolina
    Regimul narativ este un ansamblu de convenții și de reguli care, organizându-se ierarhic, într-un sistem, determină codul narativ și, în același timp, o manieră specifică de enunțare. Naratorul și discursul său sunt, indiscutabil, niște con- venții fundamentale pentru instituirea regimului narativ heterodiegetic ori homodiegetic. Regimul heterodiegetic este instaurat de un narator heterodiegetic, care prezintă lumea romanescă din perspectiva din „spate” și/ori din „afară”, re- prezentând un centru de orientare pentru cititor. Regimul homodiegetic este instituit de un „eu” homodiegetic care în cadrul acțiunii are rol de protagonist, martor ori reporter al ceea ce se narează și care reflectă evenimentele din perspec- tiva „odată cu”. În acest fel, în dependență de rolul naratorului în acțiune, centrul de orientare se situează diferit, ceea ce atribuie regimului narativ un specific aparte.