TIMPUL – O COMPONENTĂ A IMAGINARULUI POETIC A LUI EMIL LOTEANU

Abstract

Imaginarul poetic este o dimensiune esențială a literaturii, reprezentând un ansamblu de imagini, simboluri și structuri metaforice prin care poetul își exprimă percepția asupra lumii și existenței. Mai mult decât un simplu instrument estetic, imaginarul poetic este o experiență subiectivă, prin care autorul transcende realitatea imediată și creează un univers personal. Criticii literari, precum Gilbert Durand și Jean-Jacques Wunenburger, evidențiază rolul imaginarului ca spațiu al posibilităților infinite, unde se întâlnesc realul și irealul, conștientul și inconștientul. Emil Loteanu se remarcă prin complexitatea și originalitatea imaginilor sale poetice, care combină elemente tangibile cu noțiuni abstracte. Natura este frecvent prezentă în poezia sa, simbolizând atât stări emoționale, cât și teme universale, precum timpul sau destinul. Loteanu explorează timpul ca dimensiune dublă – atât cadru necesar al existenței, cât și inamic care erodează frumusețea și valoarea. Prin condensarea expresivă și utilizarea simbolurilor, poetul creează o poezie dinamică, plină de profunzime emoțională și intelectuală, care provoacă cititorul să contemple propria relație cu timpul și mortalitatea. Imaginarul său poetic devine astfel o punte între experiențele personale și semnificațiile universale, consolidându-i unicitatea în peisajul literar. The poetic imagery is an essential dimension of literature, representing a collection of images, symbols, and metaphorical structures through which the poet expresses their perception of the world and existence. More than a mere aesthetic tool, poetic imagery is a subjective experience through which the author transcends immediate reality and creates a personal universe. Literary critics, such as Gilbert Durand and Jean-Jacques Wunenburger, highlight the role of imagery as a space of infinite possibilities where reality and unreality, consciousness and the unconscious intersect. Emil Loteanu stands out for the complexity and originality of his poetic imagery, blending tangible elements with abstract notions. Nature frequently appears in his poetry, symbolizing emotional states and universal themes such as time and destiny. Loteanu explores time as a dual dimension—both a necessary framework for existence and an enemy that erodes beauty and value. Through expressive conciseness and the use of symbols, the poet crafts dynamic poetry filled with emotional and intellectual depth, prompting readers to reflect on their relationship with time and mortality. His poetic imagery thus becomes a bridge between personal experiences and universal meanings, solidifying his uniqueness in the literary landscape.