Repozitoriul Instituțional al Universității de Stat din Moldova (RI USM)

Institutional Repository of Moldova State University (IR MSU)

Repozitoriul Instituțional al Universității de Stat din Moldova reprezintă arhiva digitală cu acces deschis a rezultatelor cercetărilor științifice și științifico-didactice efectuate în cadrul universității. Conținutul arhivei este multidisciplinar și include lucrări din domeniile științelor exacte și socio-umanistice.
The Institutional Repository of the State University of Moldova is an open access digital archive of the results of scientific and scientific-didactic research carried out within the university. The archive's content is multidisciplinary and includes works from the fields of exact sciences, social sciences and humanities.

Communities in DSpace

Select a community to browse its collections.

Now showing 1 - 5 of 17

Recent Submissions

Parteneriatul strategic UE–NATO în consolidarea securității euro-atlantice: progrese, provocări și perspective [Articol]
(Universitatea de Stat din Moldova, 2026) Corpaci, Mădălina
Articolul analizează evoluția parteneriatului strategic dintre Uniunea Europeană și NATO în contextul transformărilor profunde ale mediului internațional de securitate. Războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei, amenințările hibride, atacurile cibernetice, dezinformarea, vulnerabilitățile infrastructurii critice și competiția geopolitică globală au demonstrat necesitatea unei cooperări mai strânse între cele două organizații. Cercetarea evidențiază complementaritatea funcțională dintre NATO, care rămâne fundamentul apărării colective pentru aliații săi, și Uniunea Europeană, care contribuie prin instrumente civile, economice, diplomatice, tehnologice, financiare și de securitate. Sunt analizate principalele etape ale cooperării UE–NATO, declarațiile comune din 2016, 2018 și 2023, Strategia Compass a UE, Conceptul Strategic NATO 2022, mobilitatea militară, cooperarea în domeniul amenințărilor hibride și cibernetice, sprijinul acordat Ucrainei și provocările generate de autonomia strategică europeană. Articolul concluzionează că securitatea euro-atlantică depinde de coordonarea coerentă dintre UE și NATO, de evitarea dublării capacităților, de creșterea investițiilor în apărare și de consolidarea rezilienței comune.
Cooperarea UE–NATO în gestionarea crizelor și consolidarea stabilității regionale: de la Berlin plus la cazul Kosovo [Articol]
(Universitatea de Stat din Moldova, 2026) Butucean, Nicoletta
Articolul analizează cooperarea dintre Uniunea Europeană și NATO în domeniul securității, apărării și gestionării crizelor, cu accent pe complementaritatea dintre dimensiunea politico-militară a NATO și instrumentele civile, juridice și instituționale ale Uniunii Europene. Într-un context internațional marcat de războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei, amenințări hibride, atacuri cibernetice, instabilitate regională și vulnerabilități ale infrastructurii critice, parteneriatul strategic UE–NATO devine indispensabil pentru securitatea euro-atlantică. Cercetarea evidențiază evoluția cooperării, de la Declarația NATO–UE din 2002 și aranjamentele Berlin Plus din 2003, până la declarațiile comune din 2016, 2018 și 2023 și la implementarea celor 74 de propuneri comune. O atenție distinctă este acordată cazului Kosovo, unde misiunea KFOR condusă de NATO și misiunea EULEX a Uniunii Europene demonstrează complementaritatea practică dintre securitatea militară și consolidarea statului de drept. Articolul concluzionează că parteneriatul UE–NATO nu presupune fuziune instituțională, ci coordonare strategică, interoperabilitate și delimitarea eficientă a responsabilităților.
Вклад Европейского Союза в обеспечение международной безопасности: инструменты, миссии и стратегические вызовы [Articol]
(Universitatea de Stat din Moldova, 2026) Semcova, Marina
Articolul analizează contribuția Uniunii Europene la asigurarea securității internaționale prin intermediul instrumentelor diplomatice, economice, civile, militare, umanitare și normative. Este examinată evoluția arhitecturii instituționale de securitate a UE — de la constituirea Politicii externe și de securitate comune până la dezvoltarea Politicii de securitate și apărare comune. O atenție deosebită este acordată Strategiei europene de securitate din 2003, Strategiei globale a UE din 2016 și Busolei strategice din 2022, documente care au marcat tranziția Uniunii de la o forță predominant civilă către un subiect mai complex al securității internaționale. Cercetarea evidențiază rolul misiunilor civile și militare ale UE, al politicii de sancțiuni, al securității cibernetice, al sprijinului acordat Ucrainei, al cooperării cu NATO și ONU, precum și al ajutorului umanitar în consolidarea stabilității globale. Se concluzionează că Uniunea Europeană reprezintă un element important al arhitecturii contemporane de securitate internațională, deoarece combină instrumente de diplomație preventivă, gestionare a crizelor, presiune sancționatorie, construcție instituțională și cooperare multilaterală. Totodată, eficiența UE este limitată de diferențele dintre interesele de politică externă ale statelor membre, de dependența față de NATO în domeniul securității dure, de insuficienta autonomie operațională și de necesitatea consolidării în continuare a capacităților de apărare.
Европейский Союз как субъект глобальной безопасности: институциональная эволюция, стратегическая автономия и современные вызовы [Articol]
(Universitatea de Stat din Moldova, 2026) Ploshnita, Aurelia
Articolul analizează Uniunea Europeană ca subiect al securității globale în contextul transformării sistemului internațional contemporan. Sunt examinate evoluția Politicii externe și de securitate comune, a Politicii de securitate și apărare comune, precum și mecanismele instituționale prin intermediul cărora UE urmărește să influențeze stabilitatea internațională. O atenție deosebită este acordată conceptelor de putere civilă, putere normativă a Europei, autonomie strategică, securitate comprehensivă și reziliență. Cercetarea analizează documentele strategice ale Uniunii Europene, inclusiv Strategia europeană de securitate din 2003, Strategia globală a UE din 2016 și Busola strategică din 2022. Separat, sunt examinate misiunile civile și militare ale UE, politica de sancțiuni, cooperarea cu NATO și ONU, răspunsul la amenințările hibride și cibernetice, precum și sprijinul acordat Ucrainei și statelor Parteneriatului Estic. Se concluzionează că Uniunea Europeană se transformă treptat dintr-un actor predominant economic și normativ într-un subiect complex al securității globale, capabil să combine instrumente diplomatice, economice, juridice, umanitare, cibernetice și de apărare. Totodată, eficiența UE este limitată de fragmentarea intereselor de politică externă ale statelor membre, de dependența față de NATO în domeniul securității dure și de insuficienta autonomie operațională.
Место и роль Европейского Союза в международных делах: нормативная сила, стратегическая автономия и глобальное управление [Articol]
(Universitatea de Stat din Moldova, 2026) Șolopa, Cristina
Articolul analizează locul și rolul Uniunii Europene în afacerile internaționale, în contextul transformării sistemului mondial, al intensificării competiției geopolitice și al crizei ordinii multilaterale. Sunt examinate principalele mecanisme instituționale ale acțiunii externe a UE: Politica externă și de securitate comună, Politica de securitate și apărare comună, Serviciul European de Acțiune Externă, Cooperarea structurată permanentă, Fondul european de apărare și Facilitatea europeană pentru pace. O atenție deosebită este acordată instrumentelor de influență ale UE: piața unică, acordurile comerciale, politica de sancțiuni, diplomația climatică, inițiativa Global Gateway, ajutorul umanitar, reglementarea digitală și cooperarea cu NATO și ONU. Articolul subliniază că Uniunea Europeană nu este doar un bloc economic, ci și o putere normativă, diplomatică, reglementatoare și tot mai mult strategică. În același timp, sunt analizate limitele rolului global al UE: principiul unanimității în politica externă, divergențele politice interne, consecințele Brexitului, creșterea populismului, vulnerabilitățile energetice, provocările migraționale și competiția cu SUA, China și Rusia. Se concluzionează că UE își poate consolida rolul în afacerile internaționale cu condiția realizării unor reforme instituționale, creșterii autonomiei strategice, dezvoltării parteneriatelor cu Sudul Global și sporirii capacității de răspuns la amenințările hibride.