2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/50
Browse
19 results
Search Results
Item LITERATURA FRANCEZĂ DESPRE ABSURD: UN EXPORT ESTIC? (E. IONESCO ȘI LITERATURA ROMÂNĂ DE LA HOTARUL SECOLELOR XIX-XX)(2023) Taraburca, EmiliaConcepția despre absurd, răspândită în Europa la începutul și la mijlocul secolului al XX-lea prin studiile filozofilor germani și, în special, prin operele artistice ale lui J.-P. Sartre și A. Camus (de asemenea filozofi), își găsește expresia plenară în teatrul absurdului, una dintre cele mai expresive forme de protest, o semnificativă modalitate de a spune «nu» dispariției valorilor unei societăți care a demonstrat falimentul civilizației moderne. Lider incontestabil al teatrului absurdului este scriitorul român de limbă franceză Eugène Ionesco. În timp ce Camus susținea că precursori ai literaturii despre absurd și înstrăinare sunt Dostoievski și Kafka, pentru Ionesco, inclusiv prin felul de a «lucra» limbajul (deconstrucția limbajului academic), drept modele, în mare măsură, servesc opera lui Ion Luca Caragiale (care recurge în scrierile sale la «dialogul absurd», desemantizat de valențele sale tradiționale, când limbajul încetează a mai fi mesager de informație și cade în banalitate și în dezagregare) și cea a lui Urmuz, apreciat de critica literară ca precursor și părinte al absurdului, «unul dintre premergătorii revoltei artei universale» (E. Ionesco), a cărui moștenire artistică a fost preluată de T. Tzara în dadaism, iar apoi în suprarealism, realizând o deschidere spre literatura de avangardă europeană. La începutul secolului al XX-lea absurdul se regăsește și în dadaism, care, prin «poetica» asociațiilor libere și a supremației hazardului ce elimină orice intervenție a rațiunii umane, prin spectacolele scandaloase, considerate o sfidare a bunului-simț, a pregătit terenul pentru teatrul absurdului. În felul acesta, putem conchide că și opera scriitorilor români de la hotarul secolelor XIX-XX și de la începutul secolului al XX-lea poate fi atestată ca punct de referință și de pornire a literaturii franceze și universale despre absurd. The conception about Absurd spread in Europe in the early and mid-twentieth century, through German philosophers studies, but especially through the artistic works of J.-P. Sartre and A. Camus (professional philosophers also), finds its plenary expression in the Theater of the Absurd, one of the most expressive forms of protest, a significant modality to say «No» to the values disappearance of a society that has demonstrated modern civilization bankruptcy. The undisputed leader of the Theater of the Absurd is the Romanian French-language writer Eugene Ionesco. If Camus has argued that the forerunners of literature about Absurd and Alienation are Dostoevsky and Kafka, then for Ionesco, including through the way of «working» the language (deconstruction of academic language), as models largely serve the work of Ion Luca Caragiale (who uses in his writings the «absurd dialogue», desemanticized from its traditional valences, when language ceases to be a messenger of information and falls into banality and disaggregation) and that of Urmuz, appreciated by literary critics as the forerunner and father of the Absurd, «one of the anticipators of universal art revolt» (E. Ionesco), whose artistic heritage has been assumed by T. Tzara in Dadaism, and then in Surrealism, performing an opening to European avant-garde literature. At the beginning of the twentieth century, the absurd is also found in Dadaism, which through the free associations «poetics» and the hazard supremacy, that eliminates any intervention of human reason, through scandalous shows, considered as a defiance of common sense, has paved the way for the Theater of the Absurd ones. In this manner, we can conclude that the Romanian writers work of the 19th – 20th centuries limit and of the beginning of the 20th century can also be attested as a reference and starting point for the French and universal literature about Absurd.Item DIMENSIUNI ALE FRUMOSULUI ÎN PARNASIANISM, SIMBOLISM ȘI ESTETISM(Editura USM, 2024) Taraburca, EmiliaThe taste for beautifulness and the attempt to define it have accompanied people since Antiquity, but only, with the passage of time, depending on several factors, both objective and subjective, it undergoes transformations, removes its emphasis and modifies its priorities. In the second half of the 19th century, simultaneously with the acceptance of dogmatized, agreeable, objective and temperate beautifulness, an undermining of confirmed canons and ideals is being observed. Starting from the social modernity contradictions, Art for art’s sake, through such literary and artistic phenomena as Parnassianism, Symbolism and Aestheticism, begins the aesthetic categories of morality and utility separation, declares the art autonomy and the pursuit of pure, disinterested, opposed to any utility beautifulness, this one becoming a good, an aim in itself, that does not require any explanation and that can also be extracted, through aesthetic conversion, from the ugliness, grotesque, disgusting, thus, the beautifulness being discovered in areas that defy all aesthetic constants too.Item DE LA DOSTOIEVSKI LA CAMUS(CEP USM, 2024) Taraburca, EmiliaArticolul readuce în discuţie accente tematice fundamentale, definitorii pentru opera lui F. Dostoievski, autorul unei gândiri paradoxale ce a influenţat decisiv procesul literar universal şi care, pentru a fi „descoperită”, necesită lecturi profunde şi repetate. De asemenea, sunt cercetate, din perspectivă comparatistă, unele afinităţi tematico-ideatice cu viziunea despre existenţă şi om a lui A. Camus, principalele subiecte investigate fiind: concepţia despre revoltă, raportul dintre crimă şi pedeapsă, problema culpabilității, interpretarea sinuciderii, posibilitatea iertării ş.a. Influenţa concepțiilor lui Dostoievski asupra celor ale lui Camus poate fi depistată prin două modalităţi: direct, acestea fiind referinţele la opera scriitorului rus în mai multe articole şi în studiul fundamental „Omul revoltat”, în care sunt analizate contextul social-filosofic al comportamentului şi viziunilor despre existenţă şi om ale mai multor personaje dostoievskiene, şi indirect, în opera artistică, prin diverse analogii, codificări artistice, paralelisme tematice, reluări şi revalorificări, interpretări ale unor contexte, axe ideatice, personaje etc. Operele artistice cu care s-a lucrat sunt: Mitul lui Sisif, Căderea, Străinul, Ciuma, Exilul și împărăția de A. Camus, Crimă şi pedeapsă, Demonii, Fraţii Karamazov, Însemnări din subterană de F. M. Dostoievski.Item UTOPIA … DISTOPICĂ ÎN COPILĂRIA LUI ISUS DE J. M. COETZEE(CEP USM, 2023) Taraburca, EmiliaRomanul Copilăria lui Isus de J. M. Coetzee prezintă un univers metaficțional, o parabolă despre (re)descoperirea sensurilor într-o „lume nouă”, posibil, postapocaliptică. Autorul cercetează/testează o potențială variantă de a lua viața de la început. Localitatea Novilla, la prima vedere o utopie, reprezintă, de fapt, o lume a autosuficienței comu- ne, în care o condiție a vieții noi este uitarea trecutului, o lume care îi croiește pe toți după același tipar, le formează aceleași deprinderi și gusturi, blocându-le orice posibilitate de a se transforma, o lume care oferă tuturor minimul necesar, dar căreia îi lipsesc diversitatea și pasiunea, o lume în care nimic nu se întâmplă și așa va fi mereu. Printr-un discurs condensat care declanșează artificii intertextuale, Coetzee nu atât oferă răspunsuri, cât formu- lează întrebări: despre memorie și uitare, despre stagnare și evoluție, despre ordine și haos, despre relațiile dintre generații, despre educație, despre „eu” și „celălalt”, despre comun și deosebit, despre raportul dintre rațiune, simțuri și imaginație ca modalități de cunoaștere, despre hotarele incerte și volatile dintre „bine” și „rău”, despre revoltă și conformare și despre multe altele.Item „DESPRE O DRAMATURGIE NONARISTOTELICĂ”: TEATRUL EPIC(CEP USM, 2023) Taraburca, EmiliaEpic theatre, whose main representative and theoretician is B. Brecht, considered in constructive polemic with tradition, is a part of the drama modernization process of the first half of the 20th century. It is an experimental theatre because it explores new ways of communicating the message and influencing the audience, a theatre of ideas because it turns the show into an opportunity for dialogue with the audience, contrasting the spectator with the action on the stage, offering him the role of an observer who watches the action totally, having more possibilities to analyse and appreciate it. The distancing effect between the stage and the spectator allows the latter to maintain lucidity in order to develop himself a polemical attitude towards situations and characters, to demystify the stage as a substitute for reality. Epic theatre has not lost its relevance even today, because freedom of thought and expression, polemical and researching spirit, tendency to surpass the canons, not to isolate oneself in imposed paradigms, to evolve on the way of overcoming limits, permanent research of new ways of knowing, are conditions that ensure personal as well as community development.Item VIAȚA CA O CARTE DE BUCATE (LAURA ESQUIVEL CA APA PENTRU CIOCOLATĂ)(CEP USM, 2023) Taraburca, EmiliaRomanul Ca apa pentru ciocolată de Laura Esquivel tezaurizează tradiția artei culinare mexicane și reprezintă o sagă de familie, depănată printre rândurile unei cărți de bucate, prezentată în cheia realismului magic. Este o operă despre prepararea bucatelor ca mod de comunicare, autoexprimare și autoafirmare, de terapie chiar, despre bucătărie ca axis mundi, spațiu sacru de cunoaștere și inițiere, aceasta fiind metapersonajul, de unde pornesc și unde ajung toate celelalte („toate drumurile duc la… bucătărie”), care creează sensuri, unde se zbuciumă fluxul vieții, despre inflexibilitatea tradiției și lupta pentru a o depăși, despre istoria „mică”, a unei familii, proiectată pe cea „mare”, a țării, când perspectiva este răsturnată și Revoluția Mexicană pare doar un fundal pe care se săvârșește „revoluția” din familie, despre trezirea conștiinței de sine a femeii și afirmarea drepturilor ei de a-și croi propriul destin. Totodată, se confirmă că mâncarea cumulează toate posibilitățile unui sistem de comunicare și înțelegere, constituind un limbaj nonverbal universal.Item DADAISMUL ŞI LITERATURA MODERNISTĂ(CEP USM, 2016-03-12) Taraburca, EmiliaPrezentul articol determină locul şi rolul dadaismului (cea mai radicală manifestare a avangardei literare care s-a declarat unică şi absolut independentă) în modernism. În acest scop, se delimitează trăsăturile avangardei în contextul mai larg al modernismului, iar dadaismul se compară cu alte fenomene literare şi artistice din prima jumătate a secolului XX, precum futurismul, suprarealismul, expresionismul etc., pentru a se depista mai multe interacţiuni şi influenţe. Chiar dacă nu a creat opere de reală valoare artistică, dadaismul, în mare parte, a format terenul pentru literatura şi arta ce au urmat, a schimbat modul de raportare la existenţă, de gândire şi de comunicare, ridicându-le la un alt nivel, la acel cu care, în variantă ideală, se lucrează şi în prezent, adică cu un secol mai târziu: liber de restricţii şi clişee, mai sceptic şi mai răzvrătit, deschis pentru orice provocări.Item CRIZA VALORILOR: CATALIZATOR AL PROCESELOR LITERARE DIN SECOLUL AL XX-LEA(Pontos, 2019) Taraburca, Emilia;Studiul de față este structurat în trei părți. În prima parte criza valorilor, ca și condiție intrinsecă a procesului literar, este urmărită în context istoric, din epoca Renașterii și până în secolul al XIX-lea. În cea de-a doua sunt cercetate manifestările crizei valorilor în prima jumătate a secolului al XX-lea, în primul rând, ca una din premisele apariției și constituirii modernismului în literatură și artă (cu accentul pe expresionism, dadaism, suprarealism și futurism), precum și a literaturii de factură realistă prin literatura „generației pierdute”. În ultima parte, intitulată ”Criza valorilor în literatura din a doua jumătate a secolului al XX-lea”, premisele, extinderea și consecințele acestui fenomen se observă în mai multe manifestări ale literaturii universale, printre care literatura tinerilor furioși, literatura existențialistă cu derivatele sale – teatrul absurdului și Noul roman, și, desigur, postmodernismulItem DUPĂ UN VEAC: FAȚA ȘI REVERSUL. ARGUMENT(Pontos, 2019) Taraburca, Emilia; Pilchin, MariaItem DESCHIDEREA LUCRĂRILOR(Pontos, 2019) Taraburca, Emilia