În comunicarea sa autorul scoate în evidență câteva aspecte ale literaturii universale din
secolul al XX-lea, considerând că, în evoluția sa de la modernism la postmodernism, literatura
s-a transformat într-o teorie, într-un fel de autocomentariu ce poate exista și fără literatură,
demonstrând capacitatea sa de a exista úi fără cititor, fiind o literatură mai mult pentru scriitor,
iar cea mai mare realizare cu care s-a ales literatura contemporană după un secol de confruntări
estetice este fuziunea energiilor creatoare, sinteza postmodernismului și a realismului, ilustrată
de cele mai reprezentative opere ale celor mai reprezentativi scriitori, „acaparați” de
postmodernism (Jorge Luis Borges, Italo Calvino, Umberto Eco, John Fowles, Julio Cortázar,
Gabriel García Márquez, Milan Kundera, Vladimir Nabokov ș.a.).
