Facultatea de Litere / Faculty of Letters

Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/10

Browse

Subject: search.filters.subject.simbolism

Search Results

Now showing 1 - 3 of 3
  • Thumbnail Image
    Item
    PROIECȚII ALE ARTEI PENTRU ARTĂ ÎN LITERATURA UNIVERSALĂ DIN SECOLUL AL XIX-LEA
    (CEP USM, 2022-04-14) Taraburca, Emilia
    De-a lungul veacurilor, arta a fost pusă în slujba scopurilor extraestetice. Conceptul ”Artă pentru artă”, dimpotrivă, s-a distanțat categoric de literatura angajată, a separat valorile artistice de cele morale, ideologice, sociale etc., insistând că arta este un bun în sine, un scop și nu un mijloc. A declarat autonomia artei care se opune oricărei utilități, inclusiv celei morale, și a urmărit crearea frumosului dezinteresat, depersonalizat și etern. Manifestările artei pure, impersonale și neangajate, sunt urmărite în astfel de fenomene literare și artistice din a II-a jumătate a sec. al XIX-lea, precum parnasianismul, simbolismul și estetismul, ultimele două formând nucleul decadentismului care a dezvoltat un cult al frumuseții artificiale pe care l-a considerat factorul de bază al artei, insistând că viața ar trebui să copieze arta și nu invers.
  • Thumbnail Image
    Item
    PARTICULARITĂȚI ALE NEOROMANTISMULUI FRANCEZ
    (CEP USM, 2022) Crecicovschi, Ecaterina
    Neoromantismul francez a reprezentat un fenomen destul de amorf. Manifestându-se în anii ’90 ai secolului al XX-lea, neoromantismul fran- cez a ocupat o poziţie centristă între naturalism şi simbolism. Ori de câte ori a fost adus în discuţie, neoromantismul francez a fost menţionat concomitent cu „romantismul tîrziu” sau postromantismul francez. Acesta din urmă, însă, nu s-a afirmat ca o epocă de tranziţie propriu-zisă, ci a marcat creaţia unor scriitori realişti ca G. Flaubert (1821-1880), A. Daudet (1840-1897), A. France (1844- 1924), R. Rolland (1866-1944) şi a unor scriitori romantici ca V. Hugo (1802-1885), ajungînd la apogeu în creaţia lui J. A. Barbey d’Aurevilly (1808-1889) şi O. Villiers de l’Isle-Adam (1838-1889), ca, în cele din urmă, să cedeze poziţiile neoromantismului. În comparaţie cu postromantismul francez, care a însemnat doar o revigorare a principiilor romantice, neoromantismul francez a elaborat un program cu principii clar formulate. Astfel, fascinaţia noului, atitudinea critică faţă de realitate, renunţarea la reguli şi canoane sunt înlocuite cu reînvierea tradiţiilor artei din epocile trecute, cu protestul de natură etico-estetic împotriva naturalismului şi a literaturii decadente, valorificarea unei problematici ce ţine de patriotism, eroism, interesul pentru o personalitate extraordinară etc. Chiar dacă prin afişarea principiilor formulate neoromantismul francez pierde din integritatea metodei romantice, moralismul şi didacticismul devin trăsăturile sale definitori. E. Rostand (1868-1918) şi belgianul M. Maeterlinck (1862-1949) au contribuit în mare măsură la dezvoltarea dramei neoromantice franceze, iar A. Fournier (1886-1914) s-a înscris în contextul prozei neoromantice franceze prin unicul său roman – Le Grand Meaulnes(„Cărarea pierdută”, 1913).
  • Thumbnail Image
    Item
    TIME SYMBOLISM AND IMAGERY IN FILM VERSIONS OF ENGLISH NOVELS AND CONT EMPORARY SONG LYRICS
    (CEP USM, 2011) Albu, Ecaterina; Sudniţîna, Alexandra
    Polivalenţa semantică şi culturală a unităţilor limbajului constituie pilonul interpretării mesajului redat în mod verbal şi audiovizual. Trebuie subliniat faptul că decodarea semnificaţiilor ascunse ale operei de artă clasice sau contemporane este strâns legată cu puterea discursivă şi valoarea stilistică a limbajului acesteia şi prezintăo modalitate eficientă de a reda o multitudine de simboluri în romanul contemporan englez sau în textele şi clipurile video ale pieselor muzicale contemporane.Este incontestabil faptul că posibilitatea decodării simbolului filosofic şi a celui literar prin diferite mijloace lingvistice contribuie la identificarea funcţionalităţii textului şi a mesajului comunicativ în procesul adaptării lui televizate şi cinematografice. În prezentul articol intenţionăm să analizăm simboluri esenţiale redate în ecranizarea literaturii clasice şi contemporane engleze sau în textele şi în clipurile video ale pieselor muzicale contemporane prin intermediul mijloacelor verbale şi audiovizuale. Este întreprins ă o analiză comparativă a transformărilor structurale, contextuale şi stilistice ale simbolurilor romanului clasic în versiunea lui cinematografică, precum interpretarea lingvo-stilistică şi semantică a redării simbolismului în texte de cântece contemporane însoţite de clipuri video.