Facultatea de Litere / Faculty of Letters
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/10
Browse
3 results
Search Results
Item Poezia „Limba Noastră” de Alexei Mateevici în versiune rusă [Articol](CEP USM, 2025) Procopii, LiubaThe translation of artistic works, especially poetry, has always caused many difficulties and even contradictions. The difficulties are of different nature: factual, cultural, semantic, syntactic, expressive, etc. Contradictory are the ways of translating the poetic work, that eternal dilemma of the translator: accuracy or expressiveness, truth or metaphor, precision or beauty? In the present commentary we are going to analyse how a work by Alexei Mateevici is translated into a Russian poetic, but also civic version, of undeniable importance for our people, the poem “Our Language” by Alexei Mateevici in Russian.Item PROIECȚII ALE ARTEI PENTRU ARTĂ ÎN LITERATURA UNIVERSALĂ DIN SECOLUL AL XIX-LEA(CEP USM, 2022-04-14) Taraburca, EmiliaDe-a lungul veacurilor, arta a fost pusă în slujba scopurilor extraestetice. Conceptul ”Artă pentru artă”, dimpotrivă, s-a distanțat categoric de literatura angajată, a separat valorile artistice de cele morale, ideologice, sociale etc., insistând că arta este un bun în sine, un scop și nu un mijloc. A declarat autonomia artei care se opune oricărei utilități, inclusiv celei morale, și a urmărit crearea frumosului dezinteresat, depersonalizat și etern. Manifestările artei pure, impersonale și neangajate, sunt urmărite în astfel de fenomene literare și artistice din a II-a jumătate a sec. al XIX-lea, precum parnasianismul, simbolismul și estetismul, ultimele două formând nucleul decadentismului care a dezvoltat un cult al frumuseții artificiale pe care l-a considerat factorul de bază al artei, insistând că viața ar trebui să copieze arta și nu invers.Item PARTICULARITĂȚI ALE NEOROMANTISMULUI FRANCEZ(CEP USM, 2022) Crecicovschi, EcaterinaNeoromantismul francez a reprezentat un fenomen destul de amorf. Manifestându-se în anii ’90 ai secolului al XX-lea, neoromantismul fran- cez a ocupat o poziţie centristă între naturalism şi simbolism. Ori de câte ori a fost adus în discuţie, neoromantismul francez a fost menţionat concomitent cu „romantismul tîrziu” sau postromantismul francez. Acesta din urmă, însă, nu s-a afirmat ca o epocă de tranziţie propriu-zisă, ci a marcat creaţia unor scriitori realişti ca G. Flaubert (1821-1880), A. Daudet (1840-1897), A. France (1844- 1924), R. Rolland (1866-1944) şi a unor scriitori romantici ca V. Hugo (1802-1885), ajungînd la apogeu în creaţia lui J. A. Barbey d’Aurevilly (1808-1889) şi O. Villiers de l’Isle-Adam (1838-1889), ca, în cele din urmă, să cedeze poziţiile neoromantismului. În comparaţie cu postromantismul francez, care a însemnat doar o revigorare a principiilor romantice, neoromantismul francez a elaborat un program cu principii clar formulate. Astfel, fascinaţia noului, atitudinea critică faţă de realitate, renunţarea la reguli şi canoane sunt înlocuite cu reînvierea tradiţiilor artei din epocile trecute, cu protestul de natură etico-estetic împotriva naturalismului şi a literaturii decadente, valorificarea unei problematici ce ţine de patriotism, eroism, interesul pentru o personalitate extraordinară etc. Chiar dacă prin afişarea principiilor formulate neoromantismul francez pierde din integritatea metodei romantice, moralismul şi didacticismul devin trăsăturile sale definitori. E. Rostand (1868-1918) şi belgianul M. Maeterlinck (1862-1949) au contribuit în mare măsură la dezvoltarea dramei neoromantice franceze, iar A. Fournier (1886-1914) s-a înscris în contextul prozei neoromantice franceze prin unicul său roman – Le Grand Meaulnes(„Cărarea pierdută”, 1913).