Antroponimul reprezintă o categorie lexico-
gramaticală, al cărei specific constă în faptul
că, spre deosebire de alte semne lingvistice,
semnificantul totdeauna are drept semnificat o persoană, astfel că, în calitate de semn lingvistic, prezintă particularități deosebite.
Lucrarea de faţă propune premisele studierii antroponimiei din perspectivă pragmatică, care impune redimensionarea sferei semantice a termenului nume propriu / antroponim, tratat ca produs al actului de nominaţie. Extinderea sferei
semantice a termenului antroponim a dus la identificarea a noi categorii funcţionale alenumelui propriu.
