Studiul urmărește evoluția receptării operei lui James Joyce în România interbelică
prin racordarea discursului critic românesc la cel preponderent francofon, abordând
aspectele textuale, culturale și literare. Sunt prezentate opiniile critice ale scriitorilor și
cercetătorilor prin elucidarea inexactităților frecvente dar și a unor exegeze originale
care au condiționat încercările inițiale de a înțelege și explica momentele-cheie ale operei
joyceene.
