Influența temperamentului asupra modului comportamental al personajelor în romanul „Thérèse Raquin” de Émile Zola [Articol]

Abstract

În secolul al XIX-lea, în virtutea unor tradiții adânc înrădăcinate, medicii continuau să practice divizarea temperamentelor umane în patru tipuri, după modelul celor patru umori: sangvinic, flegmatic, coleric și melancolic. Literatura a profitat din plin de această teorie, exploatând-o la scară largă. Utilizând un vocabular și cunoștințe împrumutate din medicină, romanul lui É. Zola „Thérèse Raquin” își propune să transpună pe plan narativ o ipoteză științifică pentru a o „demonstra”; este vorba despre ceea ce epoca denumea „fiziologia temperamentelor”. Contactul dintre temperamentele protagoniștilor parcurge mai multe etape: de la o dragoste de „brute” la crimă, de la crimă la frică incontrolabilă, de la frică la suferință, la ură, apoi la sinucidere. Zola vedea în intriga romanului său un gen de experiment științific care ar putea fi rezumat astfel: ce se întâmplă atunci când un temperament coleric, obligat să-și partajeze viața conjugală cu un temperament flegmatic, întâlnește un temperament sangvinic? Or, pentru a face posibilă uniunea dintre aceste două temperamente, este necesar să fie eliminat obstacolul care le separă: temperamentul flegmatic.

In the 19th century, by virtue of deep-rooted traditions, doctors have continued to practice dividing human temperaments into four types, according to the four humors model: sanguine, phlegmatic, choleric and melancholic. Literature has taken full advantage of this theory, exploiting it on a large scale. Using a vocabulary and knowledge borrowed from medicine, É. Zola’s novel „Thérèse Raquin” aims to transpose a scientific hypothesis onto a narrative level in order to „prove” it; this means that what era has named „physiology of temperaments”.The contact between protagonists’ temperaments goes through several stages: from a love of „beasts” to murder, from murder to uncontrollable fear, from fear to suffering,to hatred, then to suicide. Zola has been considering his novel plot as a kind of scientific experiment that could be summarized as follows: what happens when a choleric temperament,forced to share his conjugal life with a phlegmatic temperament, meets a sanguine one? Or, in order to make possible the union between these two temperaments, it is necessary to eliminate the obstacle that separates them: the phlegmatic temperament.