LIRISMUL CONTEMPLATIV AL PROZEI LUI LUCIAN BLAGA. HRONICUL ȘI CÂNTECUL VÂRSTELOR, LUNTREA LUI CARON

Abstract

The contemplative lyricism in Lucian Blaga's prose derives from the emotional-psychological structure of the narrator who shows a predilection for contemplation, which opens his access to existential miracles and allows him visions beyond the phenomenal world in its secret manifestations. Blaga's narrators, constituting bookish alter-egos of L. Blaga, through which he fictionalizes his empirical identity, have the vocation of doubling, perceiving reality through different optics: of the child and the adult, of the „chronicler” and the poet. Hence the alternation of different regimes that individualize the homodiegetic narrative model explored by the author. Lirismul contemplativ în proza lui Lucian Blaga derivă din structura emoțional-psihologică a naratorului care vădește predilecție pentru contemplație, ce-i deschide accesul la miracolele existențiale și-i permite viziuni de dincolo de lumea fenomenală în manifestările ei secrete. Naratorii lui Blaga, constituind niște alter-egouri livrești, prin care acesta își ficționalizează identitatea sa empirică, au vocația dedublării, percepând realitatea prin optica maturului și a copilului (Hronicul și cântecul vârstelor), a „cronicarului” și a poetului (Luntrea lui Caron). De aici și alternanța de regimuri diferite care individualizează modelul narativ homodiegetic, explorat de autor.