Literatura universală contemporană: de la modernism spre postmodernism [Articol]

Abstract

Prezentul articol readuce în discuție, precizează, comentează și recapitulează mai multe puncte de vedere cu privire la relația „modernism – postmodernism”. Atenția principală se acordă urmăririi trăsăturilor comune (printre care: spiritul experimental, dialogul operei postmoderniste cu trecutul, inclusiv cel modernist, detașarea de raționalism, distanțarea de paradigma socială, interesul pentru stările de spirit patologice, alunecarea în mistic, schimbarea rolului cititorului ș.a.) și a diferențelor (precum: atitudinea față de tradiție, „arta elitistă/ de mase”, „concepție/imagine”, „ierarhie/indeterminare”, „canon/relativitate”ș.a.). Se specifică că teoriile despre relația „modernism – postmodernism” se reduc la trei abordări principale: deconstructivă, reconstructivă și cea care le „împacă” pe ambele, care respectă atât continuitatea, cât și discontinuitatea, localizându-se atât în paradigma rupturii, cât și în cea a descendenței și a complementării. Iar astăzi, în era inteligenței artificiale, postmodernismul, cu abordările sale deconstructive, poate fi receptat ca o pregătire pentru înțelegerea unui text creat într-o colaborare dintre om și mașină.

The present article discusses, specifies, comments and summarizes many points of view regarding the relationship “modernism-postmodernism”. The main attention is paid to the tracing of the common features (among which: experimental spirit, the dialogue of the postmodernist work with the past, including the modernist past, separation from rationalism, detachment from social paradigm, the interest for the pathological states of mind,deepening into the mystic, the change of the reader`s role etc) and differences (among which: the attitude towards the tradition, “the elitist art/the art for the masses”, “conception/image”, “hierarchy/indetermination”, “canon/relativity” etc.). It is specified that the theories concerning the relationship “modernism-postmodernism” are divided into 3 main approaches: deconstructive, reconstructive and the one, which unites them, which respects both continuity and discontinuity, being placed in the paradigm of disruption and in paradigm of descent and complementarity. And today, in the age of artificial intelligence, post modernism, with its deconstructive approaches, can be perceived as a preparation for the understanding of a text created in a collaboration between man and machine.