Argumentul limbii daco-romane al Lidiei Novac și semnificația lui [Articol]

Abstract

În acest articol analizez teza de doctorat a Lidiei Novac, susținută la Leningrad în 1962, sub îndrumarea lui Raimund G. Piotrowski. Întitulată «Частотный словарь молдaвского и румынского языков» / „Dicționar de frecvență al limbilor moldovenească și română”, teza este prima lucrare academică ce folosește sintagma„limba daco-romană” pentru a desemna limba română din România și „limba moldovenească” din RSS Moldovenească și a arăta unitatea lor. În plus, teza folosește instrumentele lingvisticii statistice pentru a analiza texte din RSSM și din România, în vederea elaborării unui dicționar de frecvență a cuvintelor. Ofer un rezumat extins al tezei lui Novac și, în acest context, examinez argumentul ei pentru folosirea sintagmei„limba daco-romană” și pentru modificarea terminologiei lingvistice, arătând că argumentul ei presupune adevărul unei premise care este demonstrat doar parțial. Examinez apoi argumentul lui Novac în contextul academic și politic al acelei perioade și arăt că folosirea sintagmei „limba daco-romană” este un gest de curaj academic și un act de disidență epistemică.

I analyze the PhD dissertation of Lidia Novac, defended in Leningrad in 1962 under the supervision of Raimund G. Piotrowski. The thesis, titled Частотный словарь молдaвского и румынского языков (A Frequency Dictionary of the Moldovan and Romanian Languages), is the first academic work that uses the expression "Daco-Roman language" to designate Romanian as spoken in Romania and the "Moldovan language" as spoken in the Moldavian Soviet Socialist Republic (MSSR), thereby emphasizing their unity. In addition, the thesis employs statistical linguistics to analyze a number of texts from both the MSSR and Romania in order to develop a dictionary of word frequencies. I provide an extended summary of Novac’s thesis and, in this context, examine her argument for using the expression "Daco-Roman language" and for modifying linguistic terminology. I argue that her reasoning presupposes the truth of an empirical premise that is only partially demonstrated. I then examine Novac’s argument within the academic and political context of her time and show that the use of the expression "Daco-Roman language" represents an act of academic courage and epistemic dissidence.