Imaginar gastronomic în Leagănul respirației de Herta Müller [Articol]

Abstract

Romanul Leagănul respirației de Herta Müller, laureata Premiului Nobel, surprinde o pagină tragică din existența minorității germane din România, care, doar pentru că erau nemți, au fost trimiși forțat în lagărele de muncă din URSS. Realitățile de aici, frigul, foamea, mizeria și munca epuizantă, îi transformă pe deținuți în niște roboți, care lucrează zi și noapte, fără a fi remunerați, fără a fi hrăniți. Imaginarul gastronomic în operă variază între festinul culinar (existent exclusiv în vis sau în amintirile deținuților) și foame (o foame obsedantă, o foame chinuitoare) care conducea spre dezumanizarea individului. Iar aducerile aminte, în cazul personajelor din Leagănul respirației, au un rol de menținere a individului în limitele umanului, de activare a memoriei, de păstrare a legăturii cu cei de acasă.

The novel the Cradle of breath by Herta Müller, laureate of the Nobel Prize, captures a tragic page from the existence of the German minority in Romania, who, just because they were Germans, were forcibly sent to labor camps in the USSR. The realities here, the cold, the hunger, the filth and the exhausting work, turn the prisoners into robots, working day and night, without being paid, without being fed. The gastronomic imaginary in the opera varies between the culinary feast (existing exclusively in the dream or in the memories of the inmates) and hunger (an obsessive hunger, an excruciating hunger) that led to the dehumanization of the individual. And reminiscences, in the case of the characters in the Cradle of Breathing, have a role of keeping the individual within the limits of the human, of activating the memory, of preserving the connection with those at home.