FUNDAMENTAREA CONCEPTUALĂ A COMPETENŢEI TERITORIALE A STATULUI ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PUBLIC

Abstract

Abordarea conceptului de competenţă teritorială a statului nu poate fi separată de suveranitate. Complexitatea ambelor concepte a determinat geneza diverselor teorii, care diferă, fie de criteriu de raportare, fie de modul de exercitare sau negare a acesteia. Pe fonul transformărilor esenţiale pe plan internaţional din perioada interşi post-belică, legate de procesul de eliberare socială şi naţională, a dus la apariţia de noi state naţionale pe fostele teritorii coloniale, abordările doctrinare nu mai sunt atât de categorice în privinţa negării în totalitate a suveranităţii. Pe de altă parte, în doctrina de specialitate, este negată utilizarea termenului de “competenţă”, fiind utilizată noţiunea de “jurisdicţie.”

Approaching the concept of jurisdiction of state sovereignty can not be separated. The complexity of both concepts has led the genesis of various theories that differ either connecting factor be how to exercise or deny it. On the background of the basic transformations international inter- and postwar period, related to the social and national liberation, led to the emergence of new nation states in the former colonial territories, doctrinal approaches are not so categorical denial on the fully sovereignty. On the other hand, the legal doctrine is denied use of the term “competence” is used the concept of “jurisdiction.”