Langage oral et rythmo-mimétisme dans l’anthropologie linguistique de Marcel Jousse (1886-1961). Enjeux théorique, pédagogue et philosophique [Articol]

Abstract

Articolul explorează contribuția originală a lui Marcel Jousse la antropologia lingvistică, evidențiind rolul fundamental al oralității și al gestualității ca posibilitate de exprimare a unor semnificații asociate limbajului verbal. M. Jousse a valorificat limbajul oral ca expresie vie, corporală și ritmică a vorbitorului (homo loquens). Pornind de la studiul tradițiilor orale, Jousse formulează o teorie a memoriei corporale și a mimicii ritmice, conform căreia limbajul și gândirea derivă din mișcările, gesturile și ritmurile corpului. Principiile pe care le propune au implicații pedagogice, vizând recuperarea metodelor tradiționale de învățare prin ritm, gest și recitare, aplicabile mai ales în culturile cu puternică tradiție orală.

The article explores Marcel Jousse’s original contributions to linguistic anthropology, highlighting the fundamental role of orality and gestuality as means of expressing meanings associated with verbal language. M. Jousse emphasized spoken language as a living, bodily, and rhythmic expression of the speaker (homo loquens). Drawing on the study of oral traditions, Jousse formulates a theory of bodily memory and rhythmic mimicry, according to which language and thought derive from the body’s movements, gestures, and rhythms. The principles he proposes have pedagogical implications, aiming to recover traditional methods of learning through rhythm, gesture, and recitation, particularly applicable in cultures with a strong oral tradition.