Iubire vs dependenţa de iubire în romanul “Dependenţa” de Constantin Cheianu [Articol]

Abstract

În comunicarea de față vom releva mecanismele de scindare a individualității personajului Dan Mătăsaru prin calitatea relației mamă – copil ce-i denaturează fiului pentru totdeauna percepția iubirii. Cu aceste confuzii dintre iubire și ură (invidie, invalidare, desconsiderare, devalorizare, manipulare afectivă), protagonistul, adult fiind, reacționează acid față de lumea înconjurtoarea: își obține succesul și aprecierea (o substituție a iubirii) prin deconspirarea și pedepsirea autorităților politice (asupra cărora proiectează dorința de pedepsire a figurilor parentale) și grație acestui succes se bucură de atenția femeilor, însă le ține la distanță afectivă, limitându-se la relațiile intime. Aceste mecanisme de apărare însă accentuează vidul interior, în special când resimte separarea de o femeie ca pe un abandon matern. Pe de altă parte, romanul Dependența redă un context sociocultural al Basarabiei comuniste și postcomuniste și influențele acestor vremuri asupra destinul individului. This paper explores the mechanisms underlying the fragmentation of Dan Mătăsaru’s individuality, shaped by a dysfunctional mother–child relationship that permanently distorts the son’s perception of love. As a result of the confusion between love and hatred – manifested through envy, invalidation, disregard, devaluation, and emotional manipulation – the protagonist, in adulthood, develops a bitter and reactive stance toward the world. He seeks success and public recognition as substitutes for love, achieved by exposing and punishing political authorities onto whom he projects his desire to punish parental figures. This success brings him the attention of women, yet he maintains emotional distance, limiting himself to physical relationships. These defense mechanisms, however, deepen his inner emptiness, particularly when separation from a woman is experienced as a repetition of maternal abandonment. At the same time, the novel Dependența offers a portrayal of the socio-cultural context of communist and post-communist Bessarabia, emphasizing the influence of historical and political circumstances on the individual’s destiny.