2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/13407
Browse
112 results
Search Results
Item Hodonimele – expresie a memoriei colective şi identităţii culturale în spaţiul urban chişinăuian [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Brăguţă, EcaterinaArticolul abordează fenomenul hodonimiei în contextul urban al municipiului Chișinău, analizând dimensiunile lingvistice, istorico-politice, culturale și confesionale ale denumirilor străzilor. Studiul se înscrie în tendința recentă a onomasticii de a depăși cadrele clasice ale antroponimiei și toponimiei, explorând noi direcții de cercetare, între care urbanonimia ocupă un loc distinct. Prin investigarea denumirilor de străzi, articolul scoate în evidență funcțiile multiple ale hodonimelor, ca repere simbolice ale identității naționale, ale orientărilor politice și confesionale, precum și ca instrumente de modelare a memoriei colective.Item Vasile Bahnaru – traseul vieţii unui lingvist [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Botnari, Liliana; Caruntu-Caraman, LiviaArticolul de față prezintă succint traseul vieții lingvistului Vasile Bahnaru, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, cercetător științific principal, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, continuatorul direcţiilor de investigaţie ale academicianului Silviu Berejan, promotor consecvent al limbii române și al adevărului științific. Lucrarea cuprinde mai multe aspecte: Viața și studiile; Vasile Bahnaru, omul; Vasile Bahnaru la cârma Institutului de Filologie Română „B. P.-Hasdeu”; Domeniile de cercetare; Ultimele preocupări de cercetare. Prezintă interes informațiile privitoare la parcursul studiilor de la școala primară până la postdoctorat. Sunt relevante declarațiile despre omul Vasile Bahnaru, spirit pătimaș și profund, aprig apărător al adevărului științific, cu un umor aparte și cu o sinceritate excesivă. Totodată, evidențiem aprecierile colegilor cu referire la calitățile directorului Vasile Bahnaru – foarte bun, erudit și onest, care și-a îndeplinit datoria cu demnitate. Întregesc cadrul sursele care reflectă domeniile de cercetare și ultimele preocupări ale savantului.Item Spaţiul sacru în poezia lui Vasile Romanciuc [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Lupan, SilviaArticolul de față abordează problematica spațiului sacru în poezia lui V. Romanciuc, pornind, mai întâi, de la definiția oferită sacrului de către M. Eliade și R. Caillois. Folosind dihotomia lui înlăuntru și a lui în afară, propusă de R. Caillois, dar utilizată și de G. Bachelard, a fost realizată o delimitare a spațiului sacru dinlăuntru în trei niveluri situate concentric: casă, sat, țară, care dau un sens profund ființării, reprezentând un reazem existențial. Atunci când aceste spații sacre nu sunt accesibile, acestea pot fi accesate prin intermediul amintirilor/memoriei, devenite spații de depozitare. Totodată, înlăuntrul include și anumiți agenți perturbatori, a căror acțiune este însă anihilată de proximitatea sacralității. În volumele de poezie apărute după 1990, spațiul sacru este transformat într-o lume în descompunere, în surpare, o lume pe dos, care pășește grăbită pe calea desacralizării.Item Textul vechi românesc: dimensiuni civilizatoare [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Korolevski, SvetlanaResuscitarea interesului pentru cartea veche românească rămâne un subiect deschis spre care, probabil, nu e niciodată suficient să ne canalizăm atenția, autor și text revendicând și generând, deopotrivă, alte și alte interpretări. Vechile scrieri laice sau bisericești (cronici, cărți populare, traduceri etc.) înglobează/ reliefează/ distilează timpuri și epoci, înălțări și căderi, tipare de comportament memorabile, care incită și astăzi, motivându-ne să revenim, să recapitulăm, în efortul continuu de regăsire/ edificare a propriei identități. A b e c e d a r și reazem sufletesc au însemnat scrierile aurorale pentru cohorte de cititori, de-a lungul secolelor, din ele inspirându-se, prin ele verificându-se, la ele revenind, din timp în timp, oamenii de litere și prețuitorii de istorie a neamului. Nucleu esențializat al devenirii și al edificării noastre cultural/ civilizatoare, cartea veche românească se cuvine readusă pe masa de citire (a tinerelor generații implicit), ca un exercițiu probant de memorie și demnitate.Item Demonologie şi terapie populară: prezenţa strigoilor în descântecele tradiţionale româneşti [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Cocieru, MarianaArticolul explorează, dintr-o perspectivă interdisciplinară, dimensiunea demonologică a strigoilor în imaginarul popular românesc, concentrându-se asupra modului în care aceștia sunt integrați în practicile magico-terapeutice tradiționale, în special prin intermediul descântecelor. Studiul evidențiază modul în care figura strigoiului, entitate liminală situată între viață și moarte, este percepută ca sursă principală a suferinței fizice și spirituale, activând în contexte de vulnerabilitate individuală sau ruptură simbolică între planul sacru și cel profan. Se analizează etiologia populară a unor afecțiuni asociate intervenției malefice a strigoilor sau moroilor. Descântecele funcționează nu doar ca acte de exorcizare, ci și ca forme de restabilire a ordinii cosmice, implicând formule verbale performative, gesturi rituale și recuzită cu încărcătură apotropaică.Item Opera lui Ion Druţă din perspectiva iniţierii mioritice [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Butnaru, TatianaÎn articolul de faţă intenţionăm să dezvăluim orientarea estetică a scriitorului basarabean Ion Druţă spre mitologia folclorului românesc, o particularitate esenţială a modului său artistic, în tendinţa de a transfigura o serie de probleme, aspecte de viaţă din realitatea curentă a satului basarabean, la anumite cotituri ale istoriei. În această ordine de idei, în mai multe opere druţiene, este relevată o atmosferă arhetipală specifică, determinată fiind de datini, ritualuri, tradiţii din viaţa poporului, cu implicaţii în sfera baladescului, în conformitate cu principiile populare, dar şi printr-o viziune estetică modernă. Elementul mioritic se redimensionează în plan interior, predispune autorul spre resurecţie lirică şi discernământ, individualizează anumite stări, trăiri sufleteşti, motive de creaţie, dimensiuni ontologice, în vederea aprofundării unui bilanţ existenţial. În scrierile lui Ion Druţă, sugestiile mioritice se manifestă drept o modalitate de incursiune lirică, de iniţiere în tainele existenţiale ale fiinţării omului, orientează cititorul spre o stare de solitudine nostalgică, pentru a determina şi în continuare şansele de supraveţuire ale neamului şi trecerea acestuia prin vicisitudinile timpului istoric.Item Memorie identitară şi mecanisme de rezistenţă în societatea totalitară (“O progenitură duşmană” de Nicolae Negru) [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Ivanov, ConstantinNe propunem în cele ce urmează să analizăm o problemă dureroasă din spațiul basarabean, și anume drama deportărilor și formele de rezistență a individului în societatea totalitară. În acest sens, vom examina mărturia reflectată în cartea O progenitură dușmană de Nicolae Negru, care reprezintă un recurs la memorie despre drama deportărilor din Basarabia. Autorul reconstituie, într-un stil docudramatic, experiențele familiei sale deportate în Siberia, expunând impactul ideologic și geopolitic asupra copilăriei sale. Scriitura îmbină realismul dur cu reflecții emotive, evidențiind ruptura identitară și stigmatizarea socială trăită de basarabeni. Naratorul ia rolul unui bunic povestitor, construind un dialog intergenerațional sincer și profund. În esență, cartea demască mecanismele represive ale regimului sovietic, evidențiind subtilitățile prin care propaganda manipula conștiințele și încerca să anihileze identitatea națională. Astfel, vorbind pe marginea acestei mărturii și păstrând totodată analiza noastră în limitele cadrului textual, am reușit să evidențiem ruptura identitară și mecanismele prin care s-a format un val de rezistență, pentru că așa cum un singur individ și-a asumat o luptă solitară cu sistemul, acest avânt s-a multiplicat la un moment dat, iar sistemul a început să dea fisuri. De aceea am considerat oportun să vorbim de această mărturie a lui Nicolae Negru, având în același timp și sarcina de-a valorifica acest text.Item Naturalismul: între patologie şi transcendenţă [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Lipcan, ValentinaNaturalismul este considerat unul dintre curentele literare care a examinat prin determinsm și pozitivism natura umană – psihicul și bolile –, ajungând până la studiu psihiatric și patologic. Însă teoria naturalismului nu a fost univocă în perspectiva multor autori care au încercat să-i definească principiile până la și după Émile Zola. Astfel, naturalismul a constituit un sistem literar eclectic și, respectiv, o încercare de a ajunge la trascendență prin investigație riguroasă și analiză profundă a lumii. Explorarea teoriilor și practicilor naturalismului în literatura universală și română pot restabili și redescoperi particularități secundare, influențe ale altor tendințe literare, dar care oferă o viziune complementară asupra curentului și determină identificarea unor soluții de revitalizare și vindecare a societății.Item Autenticitatea poetică: întrebări şi metodologii de cercetare [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Dicusar, CristinaArticolul investighează modalităţile de producere, receptare şi evaluare a autenticității literare și propune axe operaţionale de evaluare a autenticității împreună cu un cadru metodologic bazat pe antropologia literară şi critica retorică. Punctul de plecare îl constituie întrebarea-matrice: Ce condiţii trebuie să îndeplinească un text poetic contemporan pentru a declanşa o experienţă estetică percepută drept autentică? Din această interogaţie, cercetarea desfăşoară trei direcţii complementare: (A) contextualizarea istoric-culturală; (B) analiza experienţei cititorului, articulată prin triada rezonanţă–provocare–expresie distinctă; (C) examinarea practicilor de scriere autentică/autenticistă, unde textul funcţionează ca spaţiu de co-creaţie între autor şi limbaj articulat pe triada experiență – voce – transparență afectivă. Metodologic, studiul tinde să combine observaţia participativă textuală, etnografia comunităţilor poetice şi critică retorică. Concluziile preliminare afirmă caracterul relaţional şi contextual al autenticităţii, disting autenticismul ca posibil regim autonom în câmpul literar postoptzecist şi argumentează relevanţa abordării literare antropologice pentru înţelegerea poeziei contemporane.Item Aspecte ale memoriei autobiografice în jurnalul lui Constantin Cheianu [Articol](CEP USM, 2025-05-22) Sorocean, IngaÎn jurnalul său, „M-a făcut mama existențialist: jurnal, memorii, confesiuni”, apărut în 2025, la Editura Cartier, Constantin Cheianu oferă un spațiu generos amintirilor prin care prezentul se interconectează cu trecutul, redefinind imaginea de sine a personajului diaristic în timp și spațiu. Anume îmbinarea discursului confesiv cu cel memorialistic ne-a permis o abordare a textului din perspectiva memoriei autobiografice, înțeleasă ca proces de reconstrucție a evenimentelor vieții care facilitează înțelegerea sinelui. Am urmărit atât conținutul episoadelor rememorate, cât și dinamica amintirilor traumatice, pentru a surprinde efectele acestora asupra imaginii de sine a personajului diaristic.