2. Articole

Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/13407

Browse

Now showing 1 - 20 of 89

ABAJUR PENTRU O BIBLIOTECĂ
(2024) Grati, Aliona
ACVATIC ȘI ASTRALITATE ÎN POEZIA LUI MIHAI EMINESCU. FUZIUNEA ELEMENTELOR
(CEP USM, 2024) Anițoi, Galina
În articol este abordată tema acvaticului în poezia lui Mihai Eminescu, care se impune printr-o multitudine de semnificații. Sunt analizate diverse ipostaze ale apei: izvor, lac, râu, ocean, mare. Izvorul, element primordial al apelor, simbolizează începutul, permanența, timpul în perpetuă devenire. Imaginea lacului apare în poeziile cu tematică erotică. Râul care, de cele mai multe ori, are nume concrete – Nilul, Sena, Dunărea, Nistru, Tisa – semnifică suprapunerea timpului istoric cu cel natural. Oceanul este expresia tumultului sufletesc al omului, dar și a încremenirii, singurătății reci și a dezolării. Metafora mării este dominantă în lirica poetului român. Aceasta cumulează cele mai multe semnificații. Un aspect important în opera poetică a lui Eminescu îl constituie și răsfrângerile acvaticului, care sugerează misterioasa unitate a apelor și corpurilor cerești. Astrele reprezintă ideea de plenitudine, de infinit, iar undele apei sunt expresia consumării existenței umane.
ALEXANDRU CIORĂNESCU ‒ CONTRIBUȚII LA ETIMOLOGIA LIMBII ROMÂNE
(Editura USM, 2023) Motoranu, Emilia Andreea
Limba română a străbătut nenumărate încercări și vicisitudini, de la cele dintâi vocabule latine care au venit să se ciocnească cu graiul băștinașilor din Dacia, până în epoca modernă. După ce, în primele veacuri de după Hristos, ea a izbutit să se închege pe o arie ce se întindea de la Marea Neagră până în Marea Adriatică și din Balcani până în Carpații Păduroși, devenind o adevărată „lingua franca” a locuitorilor din Europa de Est, ea a trebuit să cedeze în fața noilor veniți, restrângându-se pe vetrele unde o vorbesc astăzi aproximativ optsprezece milioane de „dacoromânii”, câteva sute de mii de aromâni, câteva mii de meglenoromâni și abia câteva sute de istroromâni. Interesul limbii române pe planul studiului general al limbilor europene s-a impus devreme și este în continuă creștere. În acest sens, articolul de față își propune să prezinte demersul lui Alexandru Ciorănescu, de a elabora și finaliza un dicționar etimologic la peste cinci mii de kilometri depărtare de țară, ce trebuie considerat un efort imens. Dicționarul Etimologic al Limbii Române constituie un instrument de lucru și de informare pus la dispoziția celor interesați nu numai în limba română, ci și de alte limbi (romanice, slave etc.) cu care aceasta a avut legături, în cursul istoriei sale. Ediția în limba română se dorește a fi un modest omagiu adus savantului Alexandru Ciorănescu, personalitate marcantă a filologiei și culturii românești.
AMORUL MITIC ȘI METAFORELE „TOCITE”
(CEP USM, 2023) Mincu, Eugenia; Macovei, Dorina; Rotari, Natalia; Negru, Cristina
Metafora reflectă noţiunile de (de)nominaţie a „lucrurilor”. Metaforele „tocite” reprezintă cuvinte supuse „tocirii” imaginii. Acestea nu mai sunt sesizabile ca metafore propriu- zise, fiind supuse procesului de demetaforizare. Ne referim, în special, la metaforele „tocite”, formate în limbile savante, greacă și latină, și preluate în limbajul specializat, bucurându-se de o utilizare translingvistică și interdomenială. În prezentul articol se preconizează o analiză a metaforelor „tocite” din perspectiva amorului mitic. Mulți termeni s-au format având drept punct de plecare etimologii savante din sfera amorului mitic (acțiuni, calități, zeități etc.). Astfel, termenii afrodiziac (< gr. aphrodisiakos „referitor la dragoste”), hermafrodit (< gr. Hermes + < gr. Afrodita), narcisism (< fr. narcissisme < gr. Narkissos < gr. narke „amorțit”) etc. au drept reper personaje mitice; unii termeni au o contiguitate cu amorul mitic mai puțin sesizabilă: de exemplu, venin (< lat. venenum, i, n „licoare de dragoste, drog”); ecou (< gr. echo „sunet”) etc.
ANTROPONIME COLORATE: NUME DE FAMILIE ÎN „ALB”
(CEP USM, 2023) Răileanu, Viorica
În nomenclatorul onomastic actual, redescoperim nume de familie care specifică anumite particularități individuale ale persoanei, trăsături ce se referă la aspectul fizic sau comportamental al individului. Acestea sunt nume care nu menesc, ci descriu, constată, definesc. Categoria dată include și nume ce indică culori: Albu, Bălan, Belu, Căruntu, Cernea, Galbenu, Laiu, Murg, Negru, Ocheșel, Roșca, Roșu, Verdeș etc. Practica atribuirii sau poreclirea cu astfel de nume este un fenomen universal. În cadrul antroponimiei, prin onimizare, adjectivele substantivizate cromatice devin nume proprii, iar trecerea lor în subclasa numelor proprii se manifestă ca o reconversiune, cu implicaţii gramaticale specifice. Numele de familii care au la bază un termen cromatic sunt destul de numeroase, iar albul, culoare asociată cu perfecțiunea, binele, onestitatea, curățenia etc., se impune.
„ARHIVA FONOGRAMICĂ A GRAIULUI POPULAR” DE LA CHIȘINĂU ÎN CONTEXT GENERAL ROMÂNESC ȘI EUROPEAN
(CEP USM, 2023) Popovschi, Liliana
In dialectologie, arhiva fonogramică reprezintă un corpus de texte dialectale înregistrate pe teren cu ajutorul mijloacelor tehnice (fonograf, gramofon, patefon, magnetofon etc.) și păstrate pe diverse suporturi, cum ar fi benzile de magnetofon sau discurile, și face parte din categoria modalităților de prezentare și conservare a faptelor dialectale. Începând cu anul 1899, arhive sonore apar la Viena, Zürich, Paris, București. „Arhiva fonogramică a graiului popular” de la Chișinău a fost constituită între anii 1957-1965, în timpul anchetei pentru elaborarea „Atlasului lingvistic moldovenesc”. Colecția arhivei, cuprinzând mostre de vorbire dialectală, înregistrate în localități cu populație românească din Republica Moldova, Ucraina, Federația Rusă, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, contribuie la întregirea imaginii asupra limbii române, considerate sub aspectul variației sale, atât diatopice, cât și diastratice sau diafazice, dar poate fi utilizată drept sursă documentară și pentru cercetarea multor altor probleme de lingvistică, etnografie, folcloristică, istorie etc. Aceste documente sonore sunt elemente ale patrimoniului cultural românesc și european, ce necesită a fi protejate, valorificate și prețuite la justa valoare.
ASPECTE ALE FRAZEOLOGISMELOR INDIGENE ÎN DICȚIONAR FRAZEOLOGIC MOTIVAȚIONAL CU ILUSTRAȚII ȘI CONTEXTE
(CEP USM, 2024-10-25) Savin-Zgardan, Angela
Unitățile polilexicale stabile (UPS) sunt divizate în generale și indigene, avându-şi originea în limba română, chiar dacă au corespondente în alte limbi. La apariţia lor, UPS au fost iniţial unităţi de limbă denominative, motivate, în cazul în care denumeau anumite fapte concrete din lumea ambiantă sau unităţi conotative, motivate, în cazul când vorbitorul îşi exprima atitudinea faţă de un fapt concret din viaţă. Pe parcurs, odată cu evoluţia limbii şi a societăţii, unele UPS motivate au şi rămas motivate, componentele lor sau unul din ele păstrându-şi sensul. Explicaţia constă în faptul că doar aceste unităţi de limbă pot denumi anumite realităţi: anumite valori lexico-gramaticale, eliminarea echivocului etc. La UPS copii ale realităţii forma motivaţională şi sensul motivaţional sunt uşor de depistat: a turna apă la moara (cuiva), a sonda terenul, a da tonul, a pune la cântar. Alte UPS, iniţial motivate, devin cu timpul demotivate, pierzând sensul incipient. E vorba, în primul rând, de unităţi frazeologie care capătă imagine pe parcurs. Ne vom opri asupra câtorva frazeologisme de origine indigenă, incluse în „Dicționar frazeologic motivațional cu ilustrații și context”, autoarea fiind subsemnata, apărut la Chișinău, Bons Offices, 2023, 273 p
ASPECTE ALE LITERARIZĂRII TEXTELOR DIALECTALE MOLDOVENEŞTI
(ProLibra, 2022) Pavel, Vasile; Popovschi, Liliana
Given the importance of dialectal texts both for research in the field of linguistics and for those in other branches of science, it is useful to render them not only in phonetic transcription, but also in literarized form, close to the literary one. This way of presentation makes them accessible to nonspecialists as well. Literarization involves giving up dialectal peculiarities typical of more or less extensive geographical areas, due to regular sound changes, but keeping those that individualize the local idioms at phonetic, morphological and lexical level. The main solution for overcoming the difficulties of understanding the texts is glossing specific dialectal elements.
AUTOINTERPRETAREA CA STRATEGIE CONVERSAȚIONALĂ
(CEP USM, 2022) Cosmescu, Alexandru
Interacțiunea verbală implică un proces continuu de negociere și renegociere a sensului enunțurilor, în funcție de scopurile asumate de participanți. Or, unul dintre scopurile implicite ale interacțiunii este ceea ce poate fi numit înțelegere reciprocă. Unul dintre lucrurile pe care le facem când vorbim unul cu altul este să creăm posibilitatea unei cât mai mari apropieri – până la izomorfie – între ceea ce înțeleg interlocutorii atunci când au de a face unul cu enunțurile celuilalt. Interacțiunea conversațională devine astfel reflexivă și metadiscursivă – a vorbi despre elemente ale conversației înseși pentru a le clarifica. Acesta este contextul în care survine fenomenul autointerpretării: revenirea locutorului la ceva ce a spus anterior, pentru a-și reformula enunțul în lumina a ceea ce este considerat drept neînțelegere de către destinatar. Studiul propus va reprezenta o analiză a formelor și funcțiilor autointerpretării în discurs.
BOGDAN PETRICEICU-HASDEU: DESCHIZĂTOR DE DRUMURI ÎN CERCETAREA TOPOSURILOR FOLCLORICE ȘI A ARHETIPURILOR MITICE
(Editura USM, 2023) Butnaru, Tatiana
În articolul de față este dezvăluită contribuția lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu la studierea patrimoniului cultural imaterial, un aspect ce și-a găsit expresie în mai multe studii, articole, opinii, probleme de cercetare. Pasionat de spiritualitatea autohtonă a românilor, concretizată în mituri, arhetipuri, eresuri, toposuri folclorice, Hasdeu le-a elucidat dintr-o nouă perspectivă, pentru a le pune în circulație și a le promova prin timpuri și generații. În ipostaza de deschizător de drumuri în studierea vestigiilor trecutului istoric ale poporului, Hasdeu are meritul de a face o primă tentativă de investigație științifică a sufletului popular, în dorința de a pregăti terenul pentru apariția mai multor lucrări referitoare în abordarea complexului de probleme, ce vizează sfera de valorificare a mitologiei autohtone, de inițiere într-un sistem mitologic de referință, reconstituit în dimensiunile ontologice, cognitive, existențiale, în vederea aprofundării universului de valori ale ființei naționale.
CANCEL CULTURE ÎN DOMENIUL LITERATURII
(Editura USM, 2023) Plămădeală, Ion
Articolul problematizează fenomenul cancel culture sub aspectul manifestărilor și efectelor sale în viața literară, în producerea și receptarea-interpretarea operelor din literaturile occidentale în instituțiile de învățământ, în mediile academice și în diverse comunități interpretative militante, care, prin activism politic, modifică natura conflictelor publice legate de artă.
CICLUL BALADESC DESPRE LOGODNICII NEFERICIŢI: O INTERPRETARE ARHETIPALĂ
(ProLibra, 2022) Butnaru, Tatiana
In this article, we intend to analyze the ballad cycle Two lovers, with a wide sphere of circulation in the Bessarabian area, but at the same time, known in folklore of several Balkan peoples, especially in the south-eastern European area. On this occasion, nev types of topics are highlighted, related to the sphere of family life, where the retionships between parents and children wili be externaliyed to deepen various aspects of life in the pa triarchal community, as well as revealing relationships between lovers. The epic narrative places in the center of attention the motif of the embraced trees, which comes from an old animistic belief and is meant to express a culmination of the erotic feeling, revealed depending on the creative intuition of the anonymous genius.
CONFIGURĂRI ALE REGIMULUI NARATIV LIRIC ÎN PROZA LUI ION DRUȚĂ. TIPARE CANONICE
(Editura USM, 2023) Gabura, Carolina
Proza lui Ion Druță întrunește, în mare măsură, tiparele canonice ale unui mod de expunere reprezentativ pentru proza românească, numit regim narativ liric. Multiplele configurări ale acestuia, datorate modului poetic de a vedea lumea, asociat unei viziuni artistice creatoare de halouri sensibilizatoare și tributare unei rostiri liricizate, plasează opera druțiană într-un domeniu unde epicul, lirismul și poeticitatea se interpătrund într-o armonie desăvârșită. Generat de imagini poetice expresive și sensibilizatoare, lirismul e menținut, local, de numeroase figuri sintactice, reunite în blocuri relativ simetrice, având, de multe ori, efect gradual. Corelarea ingenioasă a unităților imaginarului (imagini, stări, personaje) stimulează fluxul și refluxul lirismului, stocările și acumulările lui pe dimensiuni întinse ale narațiunii.
CONTRIBUȚIA CERCETĂTORILOR DE LA SECTORUL DE LEXICOLOGIE ȘI LEXICOGRAFIE ÎN DEZVOLTAREA ȘTIINȚEI ÎN DOMENIU
(ProLibra, 2022) Onofraş, Maria; Vulpe, Ana
In the present material we will try to make an overview of the achievements obtained over time in the field of Bessarabian academic lexicology and lexicography. From this perspective, we will point out the main research issues treated during 65 years, referring, for reasons of time and space, only to researchers who, in one way or another, more or less, have been activated in the Lexicology and Lexicography Sector, nominating the main works elaborated and published by them during this time and highlighting their contribution to the development of science in this field.
CONVERSIUNEA – PROCEDEU DE NOMINALIZARE A BAZELOR VERBALE ÎN TEXTUL-ACATIST. DIFICULTĂȚI DE INTERPRETARE
(CEP USM, 2023) Brăgută, Ecaterina
Nominalizarea este un proces față de care limbile lumii manifestă un grad diferit de sensibilitate. În limba româ- nă, acest fenomen lingvistic înregistrează o productivitate sporită. Principalul tipar de nominalizare este reprezentat de trecerile bazelor verbale în clasa substantivului. În lucrarea curentă am abordat un procedeu de nominalizare a lexemelor din clasa verbului mai puțin frecvent – conversiunea. Or, se știe că principala cale de nominalizare a baze- lor verbale este sufixarea (în primul rând prin atașarea sufixului de infinitiv lung -re, urmată de sufixul de agent -tor și altele). Articolul nostru tratează conversiunea ca procedeu de nominalizare a radicalilor verbali, utilizând drept material exemplificator textul imnografic ortodox. Principala problemă care se conturează din analiza exemplelor excerptate este diferențierea participiului de supin ca baze pentru nominalizare.
CREAREA TERMENULUI INIMĂ: ETIMOLOGIE ȘI FUNCȚIONALITATE
(CEP USM, 2024-10-25) Mincu, Eugenia
Etimologia și funcționalitatea sunt două fațete ale procesului de evoluție a limbajului (inclusiv specializat). Etimologia este „adevărul” despre cuvânt, explicând originea și semnificația inițială a lexemului, iar funcționalitatea reflectă prezentul real al termenului, clădit pe trecutul acestuia. Funcționalitatea unui cuvânt poate estompa considerabil sensul etimologic, în condițiile de continuă adaptate a limbii la necesitățile denominaționale social-tehnologice. Cunoașterea etimologiei termenului și înțelegerea funcționării acestuia este importantă în asimilarea conștientă a cunoștințelor specializate. În articolul de față se propune analiza, etimologică și funcțională, a termenului inimă.
„CREATIVITATEA” TERMINOLOGICĂ: TERMENII ACADEMICI
(Editura USM, 2023) Mincu, Eugenia; Macovei, Dorina; Rotari, Natalia
„Creativitatea” terminologică în procesul de „dreapta potrivire a numelui” se axează, în special, pe metaforizare ca fenomen cognitiv, care implică mecanisme gnoseologice universale la nivel conceptual. Modelarea metaforică presupune: a) nivelul lingvistic (cuvântul și sensul cuvântului; interacțiunea lexicală); b) nivelul extralingvistic (conceptualizarea și organizarea conceptelor); c) nivelul reprezentărilor. Articolul de față propune termeni academici, care reflectă cunoașterea, înțelegerea și precizarea „lucrurilor” academice. Termenii selectați sunt, de regulă, împrumuturi din limbile moderne, formați în baza unităților savante greco-latine și dețin un statut translingvistic. Acești termeni sunt supuși procesului de demetaforizare – un fenomen lingvistico-cognitiv, prin care metaforele sunt dezambiguizate, adică sunt explorate, pentru a se înțelege sensurile lor literale sau pentru a identifica implicațiile și semnificațiile lor într-un context specific.
CRITICA LUI MIRCEA V. CIOBANU: RIGUROZITATE INTERPRETATIVĂ ȘI LEJERITATE DISCURSIVĂ
(Editura USM, 2023) Abramciuc, Maria
Rezultat dintr-o activitate ritmică de comentare și interpretare a creațiilor literare din spațiul basarabean actual și de pe alte meleaguri, demersul exegetic al lui Mircea V. Ciobanu este un model de mediere între opera literară și cititor. Studiile, articolele, cronicile literare, incluse în volumele semnate pe parcursul anilor 2008-2021, îi denotă angajarea în receptarea și diagnosticarea unor apariții relativ recente în literatura română din stânga Prutului, perspectivele reflexive autentice, dar și lejeritatea discursivă, un însemn al scrisului său. Delimitările teoretice spectaculoase, exemplele selectate din literaturile lumii din toate epocile, evaluările frontale și demonstrațiile tranșante, cromatismul stilistic al frazei – toate îi etalează lui Mircea V. Ciobanu profilul de profesionist al domeniului.
„CULTURA ANULĂRII” ÎN VIAŢA ACADEMICĂ OCCIDENTALĂ
(CEP USM, 2023) Plămădeală, Ion
Articolul abordează fenomenul „cancel culture” care ia amploare în viața academică și cercetarea științifică din universitățile occidentale problematizând manifestările și consecințele sale în planul epistemologic, al libertății de exprimare și libertății academice. Acestea sunt descrise și evaluate în mod critic ca o formă inedită de totalitarism intelectual și politic exercitată de militanții ideologiei reacționare „woke”, prin reactivarea de practici similare din regimul sovietic și revoluția culturală chineză. Sunt relevate consecințe dezastruoase ale fenomenului asupra membrilor comunității academice și culturii academice în general, care traversează o gravă criză epistemică.
DERIVAREA SUFIXALĂ ÎN MANUSCRISUL ROMANULUI POPULAR SANDIPA
(ProLibra, 2022) Verebceanu, Galaction
Among the three means of forming words known to the modern/ Contemporary literary language (derivation, composition and conversion, however differentiated by the degree of productivity), the first method, and namely the suffixal derivation, has the highest yield in the text of the folk novel Sandipa (Romanian manuscript 824, copied in 1798 in the North of historical Moldova and kept nowadays at the State Library of the Russian Federation). Therefore, the derivative suffixes are analyzed, rendered, as a rule, in the form recorded in the manuscript, with selective references ordered as follows: first, the formations characterized by a wide spread in the era of copying the manuscript, having meanings known (only) in the old language are given, followed, as appropriate, by the words used in the contemporary language