Surâsul Giocondei

Abstract

Articolul de față vine în prelungirea încercării autorului său de a înțelege schimbarea de paradigmă, produsă în contextul începutului epocii moderne, care a dus la aparția artei. Pentru a înțelege „nașterea” artei este nevoie să înțelegem faptul că imaginile și artefactele create în epocile anterioare modernității sunt în mod eronat asumate de istoria artei ca fiind artă, ele având pentru cei care le-au creat o cu totul altă funcție și semnificație decât cea estetică. Apelând la concluziile la care au ajuns mai recent istoria artei și antropologia, se atrage atenția asupra faptului că aceste imagini și artefacte aveau o menire fundamental sacral-religioasă și că doar o dată cu intrarea în epoca modernă apare o nouă categorie de imagini și artefacte a căror menire va fi una strict estetică. Gioconda lui Leonardo constituie un foarte bun exemplu al acestei noi categorii de obiecte create de un artist, conform unor reguli, pentru a oferi privitorului o experiență estetică, experiență care este radical nouă și diferită față de experiențele sacral-religioase oferite privitorilor în epocile anterioare modernității. The present article is an extension of its author’s attempt to understand the paradigm shift, produced in the context of the beginning of the modern era, which led to the emergence of art. To understand the “birth” of art, it is necessary to understand that images and artifacts created in pre-modern eras are mistakenly assumed by art history to be art, having for those who created them a completely different function and meaning than the aesthetic one. Considering the conclusions reached more recently by art history and anthropology, attention is drawn to the fact that these images and artifacts had a fundamental sacral-religious purpose and that only with the entry into the modern era does a new category of images and artifacts appear, whose purpose will be a strictly aesthetic one. Leonardo’s Gioconda is a very good example of this new category of objects created by an artist, according to certain rules, with the purpose of offering the viewer an aesthetic experience, an experience that is radically new and different from the previous sacral-religious experiences offered in the pre-modern eras.