Composés rares et créations lexicales gigognes dans le texte poétique: problèmes de traduction et interprétation

Abstract

Le mot français comme le mot en général a une grande série de caractéristiques en commençant par le mot phonétique, mot graphique, mot syntaxique, mot vide de sens. Suivent les qualités phoniques du mot: esthétique, expressivité, volume de mot : mots longs et mots courts, mots brefs/isolés, longueur exploitée du mot, mot dénotatifconnotatif. Bref, ,,la qualité du mot est en fonction de sa forme et de sa nature”. Le langage poétique a ses lois, ses règles et son code. Les normes poétiques y sont pour beaucoup. Parmi ses lois, il y a une qui s’impose: les mots doivent être monosyllabiques et polysyllabiques, mais leur longueur ne doit en principe dépasser trois ou quatre syllabes. Ceux qui ont une longueur exagérée sont à éviter surtout dans la poétique et leurs noms ont une connotation dépréciative : mot-gigogne, mot-centaure, mot-fantôme, mot-trop-plein, mot ultra sauvage, mot-valise. Ce dernier a déjà l’allure d’un terme et il est fixé et défini par des sources lexicographiques (Rheims, 1969 ; Manoli, 2022). Au bout du compte, le mot-gigogne (chemin-de-ferresque – (Léon-Paul Fargue); abracadabrantesque (A. Rimbaud), ou le surcomposé (rien-qu’à la voir-passer-on-lui-disait-merci – H. Bazin) apparaît comme un type d’interaction spécifique, et sa gestion dans divers registres reste à être toujours rare et délicate: leur traduction et leur interprétation exigent de prudence, goût philologique et expérience. The French word, like the word in general, has a large series of characteristics starting with the phonetic word, graphic word, syntactic word, senseless word. Then follow the phonic qualities of the word: aesthetics, expressiveness, volume of word: long words and short words, brief/isolated words, the exploited length of the word, denotativeconnotative word. In short, ,,the quality of the word is a function of its form and its nature”. The poetic language has its laws, its rules and its code. The poetic norms play a large part in this. Among its laws, there is one that is essential: words must be monosyllabic and polysyllabic, but their length should not in principle exceed three or four syllables. Those that have an exaggerated length are to be avoided especially in poetics and their names have a depreciative connotation: nested word, centaur word, ghost word, overflowing word, ultra-wild word, portmanteau word. The latter already has the appearance of a term and it is fixed and defined by lexicographic sources (Rheims, 1969; Manoli, 2022). Ultimately, the nested word (chemin de ferresque - Léon-Paul Fargue; abracadabrantesque (A. Rimbaud), or the overcompound (just-to-see-her-passing-we-were-telling-her-thank-you – H. Bazin) appears as a specific type of interaction, and its management in various registers remains to be always rare and delicate: their translation and interpretation require prudence, philological taste and experience. Cuvântul francez, ca și cuvântul în general, are o serie bogată de caracteristici, începând cu cuvântul fonetic, cuvântul grafic, cuvântul sintactic, cuvântul fără sens etc. Urmează calitățile fonice ale cuvântului: estetica, expresivitatea, volumul cuvântului: cuvinte lungi și cuvinte scurte, cuvinte scurte/izolate, lungime exploatată a cuvântului, cuvânt denotativ-conotativ etc. Pe scurt, „calitatea cuvântului depinde de forma și natura lui”. Limbajul poetic are legile, regulile și codul său. Standardele poetice au foarte mult de-a face cu asta. Printre legile sale, există una care este esențială: cuvintele trebuie să fie monosilabice și polisilabile, dar lungimea lor nu trebuie să depășească, în principiu, trei sau patru silabe. Cele care au o lungime exagerată trebuie evitate, mai ales în poetică, iar numele lor au o conotație derogatorie: cuvânt extensibil, cuvânt centaur, cuvânt fantomă, cuvânt debordant, cuvânt ultra sălbatic, cuvânt portmanteau. Acesta din urmă are deja aspectul unui termen și este fixat și definit de surse lexicografice (Rheims, 1969; Manoli, 2022). În final, apare cuvântul extensibil (chemin-de-ferresque – (Léon-Paul Fargue); abracadabrantesque (A. Rimbaud), sau supracompusul (rien-qu’à la voir-passer-on-lui-disait-merci – H. Bazin) ca tip specific de interacțiune, iar gestionarea acesteia în diverse registre rămâne întotdeauna rară și delicată: traducerea și interpretarea lor necesită prudență, gust filologic și experiență.