The aesthetics of rhetoric in on the sublime of longinus [Articol]

Abstract

This article localizes the treatise On the Sublime in the Hellenistic culture of the 3rd century. It is by some scholars attributed to Cassius Longinus, while others reject this attribution and cultural context completely. We argue that On the Sublime is by Longinus written and a document that is both a piece of evidence for the cultural change of a decline in the practice of rhetoric and also exemplifies the transformation and sub- ordination of rhetoric to newly emerging concepts in the Hellenistic culture of Late Antiquity. We interpret the changing rhetorical culture its author observes as a state of rhetoric at the end of the movement of the Second Sophistic. The historical frame and the name of the author of the treatise, Longinus, is documented by the Suda and other sources. On the Sublime itself puts rhetorical devices into a new framework exceeding the limits of traditional treatises called rhetorike techne. ‘The sublime’ is present in nature, in god, in humans, and in artifices like writings of rhetoricians, philosophers, poets, and historians. With this contextualization as a universal principle, the sublime, previously used as a criterion of style and thinking, is by Longinus established as a universal concept. Acest articol încadrează tratatul „Despre sublim” în cultura elenistică a secolului al III-lea. Este atribuit de unii cercetători lui Cassius Longinus, în timp ce alții resping complet această atribuire și contextul cultural. Susținem că „Despre sublim” este scris de Longinus; tratatul este atât o dovadă a schimbării culturale în urma unui declin în practica retoricii, cât și un exemplu de transformare și subordonare a retoricii unor concepte nou apărute în cultura elenistică a Antichității târzii. Interpretăm cultura retorică în schimbare pe care o observă autorul ei ca pe o stare a retoricii la sfârșitul mișcării celei de-a doua Sofistici. Cadrul istoric și numele autorului tratatului, Longinus, este documentat de Suda și de alte surse. Însuși lucrarea Despre sublim plasează dispozitivele retorice într-un nou cadru care depășește limitele tratatelor tradiționale, numit „rhetorike techne”. „Sublimul” este prezent în natură, în Dumnezeu, în oameni și în artificii precum scrierile retoricilor, filosofilor, poeților și istoricilor. Odată cu această contextualizare ca principiu universal, sublimul, folosit anterior ca un criteriu de stil și de gândire, este stabilit de Longinus ca un concept universal.