JOCUL IDENTITAȚILOR IN ROMANUL NUNTĂ IN CER DE MIRCEA ELIADE

Abstract

Spațiu consacrat al identității personale (în construire și redimensionare succesivă), discursul narativ din romanul Nuntă în cer fixează paradigma esențială a personajului feminin de a fi situat între două dimensiuni, în termenii lui Paul Ricoeur : idem-identitatea (unicitate, permanență temporală) și ipseitatea/sineitatea (alteritate, dinamicitate). Studiul romanului vizat urmăreşte să dezvăluie originalitatea conturării sinelui protagonistei, precum şi a identităţii ei au dedans (C. Dubar) la nivelul naratorilor și prin prisma lectorului. Personajele autodiegetice, Mavrodin și Hasnaș, operează o transpunere a sinelui în relatările lor autobiografice, descoperindu-se într-un dialog al conștiințelor. Nucleul demersului lor reflexiv devine proba de foc a existenței noastre (Șt.Augustin-Doinaș) – întîlnirea cu Celălalt (Ileana/Lena). Marcați de o criză identitară, naratorii își depășesc recluziunea printr-o ordine narativă temporală marcată de memoria lor intens afectivă, fracturată prin inversiunea cronologicului (de la Ileana, femeie deplină, la Lena în devenire). Finalitatea e evidentă - cogniția deplină a sinelui și a alter-ului. Dragostea, percepută antinomic, drept apropiere și reificare a alter ego-ului feminin, relevă ecceitatea eroinei, care derivă dintr-o inaccesibilitate interioară în raport cu percepția personajelor masculine. Astfel, identitățile construite de ambii naratori capătă pregnanță în unitatea izotopiilor semantice dominante (nunta/ moartea/ singurătatea). Dubla retrospecție a lui Mavrodin subliniază nucleele conceptuale ale discursului narativ, definite atât în confesiunea făcută lui Hasnaș, cât și în romanul pe care l-ar fi scris primul ca omagiu al ”unirii desăvîrșite: te regăsești pe tine în clipa în care te pierzi”. La nivelul lectorului, identitatea au dehors a protagonistei se decupează din imaginile subiectiv-mitice construite de către naratori, conjugând idem-identitatea, desemnată în planul verbalizării de ocurența replicii (”Gîndește-te bine ce faci”), şi ipseitatea ei implicită. În fine, toate etapele căutării de sine sunt reflectate în ceea ce am numi, în termenii lui M. Pütz, o fabulă a identității.