Facultatea de Istorie şi Filosofie / Faculty of History and Philosophy

Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/8

Browse

End date: 2019Has files: Yes

Search Results

Now showing 1 - 10 of 648
  • Thumbnail Image
    Item
    FILOSOFIA MENTALULUI: CONCEPTE ȘI ORIENTĂRI
    (Artpoligraf, 2015) Vrabie, Victoria
    Filosofia mentalului (minţii) este de fiecare dată raportată la corp, corporalitate. Filosofia minţii are drept scop fundamentarea metodologică a ştiinţelor cognitive din care fac parte: behaviorismul, filosofia psihologiei, ştiinţe ale cogniţiei. Obiectul de studiu al filosofiei minţii este redus la interpretarea şi înţelegerea naturii conştiinţei, raportul minte-corp şi a reprezentărilor tuturor stărilor mentale. Temele de bază ce formează interesul ştiinţific al filosofiei mentalului sunt legate şi reprezintă orice manifestare a spiritului uman. Un interes vădit al filosofiei minţii îl satisface obiectivarea şi problematizarea raportului minte-corp, minte-creier, corp-suflet etc. Asupra acestor întrebări au reflectat marii gînditori antici ca de exemplu: Platon, Aristotel, Socrate Descartes, etc. Conform definiţiei oferite de Dicţionarul de Filosofie, Filosofia mentalului este o disciplină filosofică care studiază natura ontologică şi epistemologică a domeniului ştiinţific derivat din ştiinţele cognitive. Ştiinţele cognitive luate în particular cercetează structurile şi procesele mintale, acestea la rîndul său fiind derivate epistemologice ale ştiinţelor sociale. Orientările de bază ale filosofiei mentalului sunt: natura conştiinţei, coraportul minte-corp, orientarea naturalistă a filosofiei minţii. Mintea find o parte naturală a corpului uman, se dovedeşte astfel a fi constituită ca raport şi reprezentare al lumii. În epistemologia modernă termenul „minte” posedă un sens tehnic ce implică în sinea sa atît un sistem al proceselor mentale superioare cum ar fi actele de gîndire propriu zise, cît şi senzaţiile vizate de stările mentale sau sentimentele acestea formînd la rîndul său formele necognitive ale conştiinţei.
  • Thumbnail Image
    Item
    PROFETUL/PROFEŢIA ÎN TEXTELE GRECEŞTI ANTICE ŞI MEDIEVALE
    (Artpoligraf, 2015) Prohin, Andrei
    Cuvintele profet/profeţie, în română şi alte limbi europene, provin din greacă (προϕήτης/προϕητεία). Studiul evoluţiei şi semnificaţiilor acestor lexeme relevă complexitatea fenomenului profeţiei, în conştiinţa autorilor antici şi medievali. În greaca veche, προϕήτης („cel care anunţă, proclamă”, „prezicător”) denumea slujitorul unui sanctuar, care interpreta sau reproducea mesajele zeilor. Acest titlu l-au deţinut, în special, slujitorii Oracolului din Delfi. Profeţia denumea generic anunţarea voinţei zeului, inclusiv a viitorului. Împărtăşindu-se din omniscienţa divină, profetul ştia „cele trecute, prezente şi viitoare” (Homer). În Septuaginta, sec. III-II î.Hr., προϕήτης a înlocuit ebraicul nabi şi, în unele cazuri, lexemele ro’eh şi hozeh („văzătorul”). În Noul Testament, προϕήτης însemna „predicator, învăţător inspirat”, iar προϕητεία – „darul de a interpreta Scripturile, a vorbi şi a predica inspirat de Duhul Sfânt”. Unii scriitori creştini au derivat προϕήτης din προϕάναι „a prezice”, iar alţii au propus etimonul προϕαίνειν „a revela (viitorul, misterele)”. În scrierile patristice, titlul de profet a revenit, în special, profeţilor biblici, deşi sursele atestă că acelaşi nume l-au mai deţinut prezicătorii păgânii şi unii dintre creştinii „schismatici” (montaniştii ş.a.). Sfinţii Părinţi au inclus între profeţi şi personalităţi care nu s-au numit astfel (Adam, Fecioara Maria, apostolii, martirii), considerându-le însă idealuri morale, părtaşe ale harului divin. Potrivit Cronicii lui George Hamartolos, din sec. IX, profeţia poate fi „duhovnicească”, „diabolică”, „naturală”, „artificială”, „comună”. Sursa atestă varietatea uzajurilor cuvântului προϕητεία, în greaca medievală, privilegind profeţia duhovnicească care oferă „limba drept ajutor harului duhovnicesc”. Cuvântul profetic deţinea autoritate, fiind un mesaj al divinităţii, o cunoaştere inaccesibilă muritorilor. Disputele privind profeţia autentică, în lucrările creştine, reflectă concurenţa pentru autoritate religioasă şi socială.
  • Thumbnail Image
    Item
    REMODELAREA CADRELOR DIDACTICE DIN RSSM –UN PROCEDEU EFFICIENT DE DEZNAȚIONALIZARE ȘI RUSIFICARE A TINERII GENERAȚII (1944-1953)
    (Artpoligraf, 2015) Ieșanu, Irina
    După reinstaurarea regimului sovietic de ocupație în RSSM, se resimte lipsa acută a cadrelor didactice în instituțiile de învățământ primar și secundar din ținut. Sute de profesori au fost deportați în Siberia de către regimul comunist în iunie, 1941. Alte câteva sute de profesori au preferat să se refugieze în România, salvându-se în felul acesta, de ororile regimului comunist. În mai multe școli din RSSM, din cauza unei lipse acute de cadre didactice, se recurgea la antrenarea în procesul de predare a cetățenilor cu studii primare sau medii incomplete. Majoritatea cadrelor didactice din RSSM erau obligate să urmeze cursuri de perfecționare, unde le erau inoculate dogmele comuniste. În consecință, în cadrul procesului de predare, atare cadre didactice erau folosite mai lesne pentru falsificarea adevărului cu privire la limba vorbită de populația majoritară și istoria adevărată a acesteia. Disciplinele școlare Istoria românilor și Limba română au fost eliminate din învățământul școlar, fiind substituite cu disciplinele de Limba „ moldovenească” și Istoria Moldovei, Istoria URSS. În cadrul predării disciplinei Istoria Moldovei profesorul trebuia să le povestească elevilor fapte eronate „ despre frăția de veacuri a poporului rus cu cel moldovenesc”, despre ajutorul „ dezinterersat” de care au profitat moldovenii din partea poporului- frate rus de-a lungul ultimelor două secole. Cadrele didactice care au fost aduse de prin alte regiuni ale Rusiei și acele care dispuneau de studii primare urmau să instruiască tânăra generație în spirit comunist, după dogmele și principiile regimului totalitar al lui Stalin. Unul din obiectivele majore pe care aceștia urmau să-l atingă era remodelarea conștiinței naționale a tinerii generații, a populației majoritare în spirit antiromânesc.
  • Thumbnail Image
    Item
    METODE DE CERCETARE LA OBIECTIVELE ARHEOLOGICE DIN ZONA NISTRULUI MIJLOCIU
    (Artpoligraf, 2015) Cotruţă, Artur
    În regiunea Nistrului Mijlociu în prezent sunt cunoscute circa 82 de monumente arheologice, dintre care 21 sunt așezări fortificate și 61 așezări nefortificate. Majoritatea siturilor arheologice din zona menționată au fost cercetate prin metodele tradiționale: perigheză, metoda stratigrafică, metoda tipologică, metoda comparativă, metoda topografică și metoda cartografică. Actualmente în arheologie sunt implementate cu succes metode noi de cercetare a siturilor arheologice care scot în evidență rezultate care nu sunt obținute prin metodele clasice de cercetare. Dintre așezările din zona Nistrului Mijlociu se remarcă situl Saharna Mare. Începând cu anul 2001 echipa Universității de Stat efectuează cercetări de amploare la cetatea Saharna Mare și la așezările din zonă combinând metodele clasice și metodele noi. Datorită Google Earth și Fondului Național de date geospațiale arheologii dobândesc un instrument util în cercetarea siturilor. Imaginile de rezoluție înaltă oferă anomalii care nu sunt vizibile cu ochiul liber, asemeni obținute mai sunt și materialele topografice-geodezice, cartografice. Prin coroborarea datelor geospațiale s-a obținut ortofoplanurile pentru regiunea Nistrului Mijlociu a siturilor: Saharna Mare, Saharna Mică, Saharna ”La Șanț”, Buciușca, Horodiște ”La Șanț”, Horodiște ”La Cot”, etc. În anul 2010 la situl Saharna Mare s-au realizat prospecțiuni magnetometrice care au acoperit aproximativ suprafața de 5 ha. În urma cărora s-a realizat o hartă magnetometrică finală find conturată mai multe anomalii, cauzate de intervențiile antropice din preistorie. În urma cercetărilor interdisciplinare și a investigațiilor arheologice de la Saharna Mare s-a constatat că prima fază de fortificare aparține sec. X înc. IX a. Chr., când a fost ridicată ”citadela” cu incinta adiacentă, în a doua jumătate a sec. VIII-VI/V a. Chr. așezarea a fost apărată de o palisată construită în partea de vest. În a treia fază fază sec. V/IV – III așezarea a fost fortificată cu un sistem defensiv complex de jur-împrejur. Edificarea succesivă a sistemului de apărare a cetății Saharna construită după metodele inginerești și adaptată la relieful din zonă.
  • Thumbnail Image
    Item
    ROLUL COMUNITĂȚILOR ALOGENE DIN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN RAPORTURILE ECONOMICE DINTRE ȚARA MOLDOVEI ȘI IMPERIUL RUS LA SFÂRȘITUL SEC. AL XVIII-LEA – ÎNC. SEC. AL XIX-LEA
    (Artpoligraf, 2015) Cereş, Irina
    Problema rolului comunităţilor alogene (greci, armeni, evrei) din spaţiul românesc în cadrul raporturilor economice dintre Ţara Moldovei şi Imperiul Rus pe parcursul secolelor XVIII-lea – înc. sec. al XIX-lea constituie o prioritate pentru istoriografia contemporană. În primul rând, din considerentul că problema contribuției comunităților alogene din spaţiul românesc la menținerea și dezvoltarea relațiilor comerciale dintre aceste ţări a fost abordată unilateral şi tendenţios în istoriografia sovietică, sau de cele mai multe ori fiind omisă conștient de către cercetători. Explicația cea mai plauzibilă a unei asemenea abordări, probabil, constă în faptul că tematica referitoare la comunitățile alogene reprezintă un subiect susceptibil de controverse şi polemici. Un aspect important al problemei abordate ţine de ponderea negustorilor pământeni şi a celor alogeni în cadrul raporturilor economice moldo-ruse. Remarcăm că băștinașii nu se implicau activ în cadrul comerţului. Nu știm sigur ce i-a împiedicat pe negustorii autohtoni să se implice activ în comerț și să se folosească de metodele aplicate de negustorii alogeni, ireverenţa faţă de negoț, lipsa capitalului comercial, demnitatea, mândria și prestanța sau faptul că negustorii alogeni se bucurau de privilegii comerciale, protecţie juridică şi economică din partea domnului în Ţara Moldovei. Contribuţia comunităţilor alogene la dezvoltarea raporturilor economice dintre Moldova şi Imperiul Rus a fost semnificativă. Deseori, în mod inevitabil calităţile le-au fost ignorate, iar defectele exagerate, însă, prin natura activismului lor economic, comunităţile alogene de armeni, greci şi evrei stabilite în Moldova, s- au dovedit un factor cert de progres al economiei locale, de maturizare a burgheziei, ceea ce a dus la accelerarea „occidentalizării” și la progresul general al societăţii româneşti.
  • Thumbnail Image
    Item
    POLITICI DE DEZNAȚIONALIZARE ȘI RUSIFICARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ȘI SECUNDAR DIN RSSM (1944-1953)
    (Artpoligraf, 2014) Ieșanu, Irina
    Odată cu reanexarea Basarabiei la URSS, în anul 1944, în aceste teritorii sunt puse în aplicare vechile politici de deznaționalizare și rusificare a populației românești, majoritare. Din arsenalul amplu și diversificat de metode și procedee pentru atingerea unui atare obiectiv, unul din cele mai eficiente s-a adeverit a fi școala de toate gradele din ținut. Eliminarea din circuitul școlar, prin distrugere sau ardere a tuturor manualelor, editate în perioada românească, a constituit preludiul unei operațiuni de lungă durată, a cărei țintă predilectă devenise tânăra generație. În locul vechilor manuale, au fost introduse cele de tip sovietic, redactate într-o limbă infectă - „moldovenească” care plăteau greu tribut ideologiei comuniste. Concomitent, au fost eliminate din învățământ cadrele didactice care nu inspirau încredere autorităților sovietice de ocupație. Noile instituții de profil pedagogic, dar și așa - numitele cursuri de reciclare a cadrelor pedagogice constituiau mijloacele principale, prin intermediul cărora, învățătorii din RSSM urmau să suporte întreaga procedură de reeducare și de formare profesională prin prisma însușirii temeinice a neprețuitei ideologii marxist – leninist - staliniste. Conferințele pedagogice constituiau un alt procedeu de remodelare a conștiinței naționale a pedagogilor originari din Basarabia. În primii ani postbelici în cadrul acestor conferințe s-a dezbătut problema limbii„ moldovenești” care urma să fie utilizată în procesul instructiv - educativ din RSSM. Prin inventarea unei limbi artificiale, „ moldovenești ” și, punerea acesteia în aplicare, în primii ani postbelici, se urmărea înstrăinarea românilor basarabeni de cei din România și menținerea primilor într-un mediu avansat de subcultură. În același scop de deznaționalizare și rusificare, a fost mărit numărul de ore la disciplinele școlare „ limba și literatura rusă”. Sub toate aspectele, pentru învățământul de toate gradele din RSSM epoca lui Stalin a fost una cu cele mai nocive efecte constituind apogeul politicilor de deznaționalizare și rusificare.
  • Thumbnail Image
    Item
    COLONIŞTI TRANSDANUBIENI ÎN STATISTICA RUSĂ DIN 1844
    (Lexon-Prim, 2016) Tomuleţ, Valentin
    В статията авторът публикува архивен документ, съставен от полицейски- те органи в 1844 г. по указа на бесарабския губернатор П. Фьодоров. Получените данни би трябвало да бъдат представени в Росийската академия на науките. Ре- зултатите на преписа показват, че българското семейство било голямо – състояло се средно от 6-7 души. Отбелязва се, че заедно със заддунавските преселници живее- ли и представители на молдовското население.
  • Thumbnail Image
    Item
  • Thumbnail Image
    Item
    REZULTATELE INVESTIGAŢIILOR ARHEOLOGICE LA AŞEZAREA CIVILĂ SAHARNA „DEALUL MĂNĂSTIRII” (CAMPANIA 2008)
    (2009) Niculiţă, Ion; Nicic, Andrei; Corobcean, Andrei
    In this study are presented the results of the archaeological investigations at the early Hallstattian settlement Saharna „Dealul Mănăstitii”. The research at this site in 2008 were done at 2 sections: no. 4-5. The aim of these investigations was to study the ditch situated south of the defensive system of Saharna Mare fortress and which was found already in the past years. The result was the discovery of two hearths – complex 19-20, two dwellings – complexes 21, 26. The pits 16-19 and the ditch on a surface of 10 m were investigated. The material found in the closed complexes and the ditch have a cultural-chronologic attribution to Cozia-Saharna culture. The ditch explored on a length of 10 m and depth varying from 0,5 to 1,2 m was in fact an extension of the previously investigated ditch. The result provided the possibility to establish that both its triangular form and the wide rim and narrow bottom represents nothing less than the traces of a wood chassis of a palisade. It is likely that the central and northern part of Saharna Mare promontory was initially strengthened with a palisade which included also the north-eastern part of „Dealul Mănăstirii” settlement. G.D. Smirnov, who had discovered for the first time this ditch, assumed that it was a supplementary defense ditch situated on a parallel line with the fortress wall and ditch. In order to confirm whether the ditch was contemporary with the fortress’ fortification line, in the southern part of the fortress’ central bastion was traced the section no. 5. Although some material was discovered, the investigations of the cultural layer from the area have shown a complete lack of possible ruins of a known settlement. It means that the central bastion was built up after the abandonment of the first defense line of the site from Saharna Mare.
  • Thumbnail Image
    Item
    RECENSĂMÂNTUL GENERAL AL POPULAȚIEI IMPERIULUI RUS DIN ANUL 1897: PROIECȚII DEMOGRAFICE, SOCIALE, ETNO-LINGVISTICE ȘI CONFESIONALE ALE BASARABIEI
    (2018) Boțolin, Sergiu
    Studiul abordează modul de organizare și efectuare a recensământului general al populației din Imperiul Rus de la 1897. Identificarea actorilor, metodologiei și etapelor de derulare a recensământului permit elucidarea specificului acestui demers în cazul Imperiului Rus. Totodată, obiectivitatea datelor este pusă la îndoială de numărul mare de lacune constatate, atât de ordin operațional, cât și metodologic. Deficiențele recensământului general, cât și modul în care s-a încercat depășirea acestora, considerăm că sunt simptomatice pentru întreg sistemul administrativ al Imperiului Rus. Pentru Basarabia, conturarea tabloului demografic, social și etno-confesional determină locul specific al acestei gubernii în cadrul Imperiului Rus și evidențiază efectele politicilor întreprinse de centru la periferie.