Importanța teoretică a lucrării constă în: evidențierea factorilor care
contribuie la abrevierea unităților nominative ale limbii și stabilirea tendințelor
în dezvoltarea proceselor de abreviere în limbajul dreptului comunitar;
identificarea caracteristicilor de formare a modelelor structurale de abrevieri, a
specificului motivației, paradigmaticii și semanticii abrevierii; definirea
abrevierii ca fenomen cu caracter comunicativ-discursiv și interpretarea lui din
perspectiva traducerii din limba sursă adaptată vorbitorului în limba țintă.
Scopul lucrării este a studia și crea un tablou de ansamblu al microsistemului lingvistic al
abrevierilor utilizate în limbajul comunitar al limbii române, explicând modul în care acestea se
localizează în limba română în procesul de transpunere din limbile franceză și engleză, adaptată
publicului din limba țintă.
