Facultatea de Drept / Faculty of Law

Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/6

Browse

Author: search.filters.author.Brînza, Sergiu

Search Results

Now showing 1 - 10 of 32
  • Thumbnail Image
    Item
  • Thumbnail Image
    Item
    "SEXTING ” , „ SEXTOR SION” , „REVENGE PORN ” : FENOMENE REFLECTATE ÎN CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA?
    (CEP USM, 2021) Brînza, Sergiu; Stati, Vitalie
    Impactul tehnologiilor informaţionale și al comunicaţiilor electronice asupra culturii sexuale a condiționat apariția și dezvoltarea unor fenomene relevante sub aspect penal, desemnate prin englezismele „sexting”, „sextortion” și „revenge porn”. Scopul principal al prezentului studiu se exprimă în identificarea răspunsului la următoarea întrebare : trebuie oare legiuitorul autohton să ofere un cadru legal care să asigure apărarea penală a intimității persoanelor împotriva unor asemene a fenomene sau acest cad ru legal deja există? S-a stabilit că legea penală a Republicii Moldova nu conține nicio dispoziție care ar incrimina expres faptele desemnate prin cuvintele „sexting”, „sextortion” și „revenge porn”. Au fost definite noțiunile„sexting”, „pornografie neco nsimțită”, „deep fake in revenge porn” și „sextortion”. S-a demonstrat că noțiunea „revenge porn”se referă doar la cazul de pornografie neconsimțită având la bază motivul de răzbunare. Întrucât noțiunile „revenge porn” și „pornografie neconsimțită” se află într -un raport de tip „parte-întreg”, aceste noțiuni nu trebuie confundate. S-a argumentat că fapteledesemnate prin cuvintele „sexting”,„sextortion” și „revenge porn”pot atrage răspunderea în baza art.173,175, 177, 189, 206, 2081și/sau 259 din Codul penal și/sau în baza art.70, 782și/sau 90 din Codul contravențional. În scopul eficientizării apărării ordinii de drept împotriva faptelor desemnate prin cuvintele „sexting”, „sextortion” și „revenge porn”, a fost propusă completarea alin.(2) art.177 din Codul penal cu: litera a 1) care ar avea următorul conținut: „prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau al comunicaţiilor electronice”; litera c) care ar avea următorul conținut: „dacă acestea au fost supuse anterior falsificării pentru a se crea impresia că victima face sau spune ceva ce nu a făcut sau nu a spus de fapt”.
  • Thumbnail Image
    Item
  • Thumbnail Image
    Item
    CRUZIMEA FAȚĂ DE ANIMALE: ANALIZĂ DE DREPT PENAL
    (CEP USM, 2019) Brînza, Sergiu; Stati, Vitalie
    Studiul de față reprezintă o primă încercare de analiză a infracțiunii de cruzime față de animale, prevăzute la art.222 1din Codul penal. Este identificat obiectul juridic special al acestei infracțiuni –relațiile sociale cu privire la atitudinea umană față de animale. Se relevă că obiectul material al infracțiunii prevăzute la art.222 1din Codul penal îl reprezintă orice animale care posedă sistem nervos și care sunt capabile să simtă durerea sau suferința. Se stabilește deosebirea dintre cele două modalități normative ale faptei prejudiciabile prevăzute la art.222 1din Codul penal –tratarea cu cruzime a animalelor și torturarea animalelor. Sunt analizate cele două urmări prejudiciabile ale infracțiunii prevăzute la art.222 1din Codul penal –durerea sau suferinţa animalului și mutilarea sau moartea animalului. Se ajunge la concluzia că latura subiectivă a infracţiunii în cauză se caracterizează prin intenție directă sau indirectă. Se stabilește că subiectul infracţiunii prevăzute la art.222 1 din Codul penal este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Sut examinate circumstanț ele agravante consemnate la lit.a)- c) alin.(2) art.222 1 din Codul penal. Este supusă analizei conexitatea dintre infracțiunea prevăzută la art.222 1 din Codul penal și alte fapte penale sau contravenționale. Se propune operarea unor amendamente în acest articol și în art.157 din Codul contravențional, pentru a se asigura respectarea cerințelor de accesibilitate și previzibilitate a legii care derivă din art.22 și 23 din Constituție.
  • Thumbnail Image
    Item
    APLICAREA RĂSPUNDERII PENTRU OMORUL PREVĂZUT LA lit . O ) alin .(2) art .145 DIN CODUL PENAL: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE
    (CEP USM, 2019) Brînza, Sergiu; Stati, Vitalie
    Scopul acestei investigații constă în anali za aspectelor teoretice și practice ale aplicării răspunderii pentru infracțiunea prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM: omorul săvârșit de către o persoană care anterior a săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1) art.145 CP RM. Se ajunge la concluzia că repetarea infracțiunii (în măsura în care aceasta s - a păstrat în legea penală în vigoare) este o instituție complementară concursului de infracțiuni. Se relevă că opusul regulii prevăzute la alin.(1) art.33 CP RM presupune că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM devine aplicabilă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele trei condiții: 1) omorul este săvârşit de o persoană care a comis anterior o infracţiune prevăzută la alin.(1) art.145 CP RM; 2) făptuitorul nu a fost condamnat a nterior pentru niciuna dintre faptele de omor care se repetă ; 3) nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală stabilit la art.60 CP RM. Se arată că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM poate fi aplicată, de exemplu, în caz ul în care infracțiunea specificată la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM este urmată de o altă infracțiune prevăzută și ea la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM. Într - un asemenea caz, calificarea trebuie făcută în baza art.27 și lit.o) alin.(2) art.145 CP RM. Se demonstrează că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM se aplică îndiferent de numărul de omoruri care se repetă. Se concluzionează: nu este admisibil ca, în contextul aceleiași infracțiuni de omor, la calificare să se rețină atât circums tanța agravantă consemnată la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM, cât și circumstanța agravantă prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM
  • Thumbnail Image
    Item
    ESCROCHERIA ȘI DELAPIDAREA AVERII STRĂINE: EFECTELE ADOPTĂRII LEGII NR.179/2018
    (CEP USM, 2019) Brînza, Sergiu; Stati, Vitalie
    Prezentul articol cuprinde analiza infracțiunilor prevăzute la alin.(1) art.190 CP RM și la alin.(1) art.191 CP RM, luânduse în considerare efectele adoptării Legii nr.179/2018. Aplicarea art.190 CP RM este condiționată necesarmente de declararea prealabilă, în modul stabilit de lege, a nulității actului juridic, în legătură cu care a fost săvârșită escrocheria. În absența acestei situații premisă, lipsește temeiul de aplicare a art.190 CP RM. Obiectul juridic secundar al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.190 CP RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la încrederea și buna-credință de care părțile trebuie să dea dovadă la încheierea și executarea unui act juridic. Doar înșelăciunea sub formă de inducere în eroare intră sub incidența art.190 CP RM. Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.190 CP RM poate avea nu doar calitatea de parte la actul juridic pe care îl încheie și/sau execută, ci și calitatea de terț. Obiectul juridic secundar al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.191 CP RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la încrederea care se acordă cu ocazia transmiterii bunurilor –în baza unui titlu și cu un anumit scop –în posesie legitimă. În alin.(1) art.191 CP RM, prin „titlu” se înțelege nu doar un contract de drept civil. Sustragerea, săvârșită prin abuz de încredere (care a ieșit de sub incidența art.190 CP RM în rezultatul intrării în vigoare a Legii nr.179/2018), nu poate fi calificată în baza art.191 CP RM. Ca și până la intrarea în vigoare a Legii nr.179/2018, în condițiile legii penale în vigoare, infracțiunile prevăzute la art.190 și 191 CP RM continuă să rămână infracțiuni săvârșite prin sustragere.
  • Thumbnail Image
    Item
    OPINII PE MARGINEA UNOR AMENDAMENTE RECENTE OPERATE ÎN PARTEA SPECIALĂ A CODULUI PENAL
    (CEP USM, 2018) Brînza, Sergiu; Stati, Vitalie
    Scopul acestui articol constă în analiza efectelor adoptării Legii nr.201/2016, a Legii nr.83/2017 , a Legii nr.119/2017 , a Legii nr.141/2017 și a Legii nr.164/2017 asupra unor norme din Partea specială a Codului penal. Se ajunge la concluzia că modificările operate prin Legea nr.201/2016 în Partea specială a Codului penal sunt justificate . În primul rând, aceste modificări sunt conforme cu regula stabilită la lit.e) art.19 al Legii nr.780/2001, precum și la lit.c) alin.(1) art.54 al Legii nr.100/2017. În al doilea rând, sintagma „handicap fizic sau psihic” (care a fost utilizată înainte deintrarea în vigoare a Legii nr.201/2016) , asociată cu termenul „handicapat(ă)”, poate avea conotații stigmatizant e. Astfel de termeni și sintagme n-ar trebui utilizate în Codul penal. În alt context, se prezintă ca oportună completarea Codului penal cu art.2012, alin.(21) art.2791și cu art.2793. Adoptarea acestor norme noi va contribui la apărarea mai eficientă a relațiilor sociale cu privire la dezvoltarea minorului și, respectiv, a relațiilor sociale cu privire la prevenirea unor activități conexe terorismului. În cadrul studiului de față, se analizează,pentru prima dată, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art.2012, alin.(21) art.2791și la art.2793CP RM. În ultima parte a prezentei investigații se examinează conflictul dintre Legea nr.141/2017 și Legea nr.164/2017 generat de inadvertența legiuitorului. Rezolvarea acestui conflict presupune următoarea soluție: nu Legea nr.141/2017 ,dar Legea nr.164/2017 și-a produs efectele asupra alin.(2) art.248 și alin.(1) art.2641CP RM.
  • Thumbnail Image
    Item
    PRACTICA APLICĂRII RĂSPUNDERII PENTRU VIOLUL SĂVÂRȘIT DE DOUĂ SAU MAI MULTE PERSOANE: CONTROVERSE ȘI SOLUȚII
    (CEP USM, 2017) Brînza, Sergiu
    Prezentul studiu are drept scop analiza cazurilor de aplicare neuniformă a dispoziției de la lit.c) alin.(2) art.171 CP RM, precum și a cazurilor de admitere de către practicieni a erorilor în procesul de aplicare a acestei dispoziții. În rezultatul analizei sunt propuse soluții pentru problemele reliefate. Se stabilește că violul reprezintă o infracțiune complexă. De aceea, în cazul violului este posibil coautoratul succesiv. Se demonstrează că, în contextul aceleiași infracțiuni, aceeași persoană nu poate cumula calitatea de complice și cea de (co)autor. Nefiind specificată în dispoziția art.171 CP RM, crearea stării de imposibilitate a victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa nu poate echivala cu executarea unei părți a laturii obiective a infracțiunii de viol. Urmează a fi considerată complice la infracţiunea prevăzută la art.171 CP RM acea persoană care contribuie în prealabil la comiterea raportului sexual de către altcineva, creând starea de imposibilitate a victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. Dacă între făptuitori a existat o înţelegere prealabilă, iar raportul sexual îl săvârşesc pe rând, atunci se aplică lit.c) alin.(2) art.171 CP RM, indiferent dacă în momentul săvârşirii infracţiunii la locul de săvârșire a raportului sexual era prezent un singur făptuitor sau toţi cei între care a fost stabilită înţelegerea prealabilă. Pentru ca această soluție de calificare să fie valabilă, constrângerea fizică sau psihică trebuie să fie exercitată – nemijlocit înainte de începerea raportului sexual sau în paralel cu raportul sexual – de către unul dintre făptuitori sau de către toți făptuitorii. Mai mult, fiecare dintre cei care comit raportul sexual trebuie să-și dea seama că raportul în cauză a devenit posibil tocmai datorită respectivei constrângeri. Se ajunge la concluzia că reținerea la calificare atât a lit.c)alin.(2) art.171 CP RM, cât și a art.208 CP RM, nu vine în contradicție cu principiul neadmiterii sancționării duble a aceleiași fapte. Aceasta întrucât săvârșirea violului de către două sau mai multe persoane (printre acestea numărându-se minorul influențat) este o altă faptă decât influenţarea asupra victimei ca aceasta să comită violul.
  • Thumbnail Image
    Item
    FAPTA PREJUDICIABILĂ ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR DE NEGLIJENȚĂ ÎN SERVICIU (art.329 CP RM)
    (CEP USM, 2017) Brînza, Sergiu; Serbinov, Igor
    În articolul de faţă analizei este supusă fapta prejudiciabilă, privită ca semn al laturii obiective a infracțiunilor prevăzute la art.329 CP RM. Sunt stabilite caracteristicile celor două modalități normative ale acestor fapte prejudiciabile. Se arată că în art.329 CP RM prin „îndeplinirea necorespunzătoare” se înțelege „îndeplinirea prin încălcarea legii”. În context, prin „lege” se înțelege,inclusiv,o reglementare secundară emisă de Guvern, de altă autoritate a administraţiei publice centrale sau locale etc.,care vine să detalieze o lege propriuzisă.Se demonstrează că în situația în care actele de reglementare secundară (de exemplu, fișa postului), care stabilesc conținutul obligațiilor de serviciu ale făptuitorului, forma sau întinderea îndeplinirii acestor obligații, momentul efectuării lor, condițiile de efectuare a acestora etc., au un caracter autonom (adică,nu sunt adoptate/emise în limitele şi potrivit normelor unei legi),lipsește temeiul aplicării art.329 CP RM. Se argumentează că în cazul în care în sfera de competență a făptuitorului nu intră obligațiile, a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare i se incriminează, art.329 CP RM nu poate fi aplicat. Se ajunge la concluzia că art.329 CP RM nu poate fi aplicat în cazul în care sursele obligațiilor neîndeplinite sau îndeplinite necorespunzător de către făptuit or: 1) nu satisfac exigențele stabilite pentru un act normativ sau2) satisfac aceste exigențe, însă nu au fost aduse la cunoștința făptuitorului prin publicare sau pe altă cale stabilită de lege.
  • Thumbnail Image
    Item
    INFRACȚIUNILE DE VIOLENȚĂ ÎN FAMILIE ( art .201 1 CP RM ) ÎN LUMINA PREVEDERILOR LEGII nr .196/2016
    (CEP USM, 2017) Brînza, Sergiu; Stati, Vitalie
    Prezenta investigație are drept scop analiza infracțiunilor prevăzute la art.201 1CP RM prin prisma prevederilor Legii nr.196/2016. Analiza efectuată denotă că în art.201 1CP RM sub denumirea marginală de violenţă în familie sunt reunite șase variante tip de infracțiuni și trei variante agravate de infracțiuni. Se stabilește conținutul obiectului juridic specialal acestor infracțiuni. Se arată că, în cazul infracțiunilor prevăzute la lit.a) alin.(1), lit.c) alin.(2) și alin.(3)art.201 1 CP RM, obiectul material îl reprezintă corpul persoanei. Mijloacele economice (inclusiv mijloacele de existenţă primară) constituie obiectul material al infracțiunii specificate la it.c) alin.(1) art.201 1 CP RM. Referitor lalatura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la alin.(1) art.2011CP RM, se argumentează că fapta prejudiciabilă se exprimă în acţiunea sau inacţiunea de: maltratare sau alte acţiuni violente (lit.a) alin.(1) art.201 1CP RM); izolare sau intimidare (lit.b) alin.(1) art.201 1 CP RM); privare de mijloace economice (inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară) sau neglijare (lit.c) alin.(1) art.201 1CP RM).Se demonstrează că, în cazul infracțiunilor specificate la lit.a) și c) alin.(1) art.201 1CP RM, latura obiectivă mai include urmările prejudiciabile sub forma vătămării uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum și legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. În mod similar, se relevă conținutul laturii obiective a celorlalte infracțiuni specificate la art.2011CP RM. Se stabilește momentul de consumare a acestor infracțiuni. De asemenea, se analizează latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute la art.2011 CP RM. Se ajunge la concluzia că în ipoteza de intimidare,consemnată la lit.b) alin.(1) art.2011CP RM, atestăm prezența scopului special de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei. Se arată că oricare dintre faptele, care intră sub incidența definițiilor noțiunilor „violenţă fizică”, „violenţă sexuală”, „violenţă psihologică”, „violenţă spirituală” și „violenţă economică”, formulate în art.2 al Legii nr.45/2007,poate precede solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie, în sensul lit.b) alin.(2) art.2011CP RM. Nu în ultimul rând, se accentuează: calificarea faptei conform lit.c) alin.(2) sau alin.(3) art.2011CP RM exclude aplicarea suplimentară aart.150, 151 sau 152 CP RM.