Conform concepției lui Mircea Eliade, înţelegerea religiilor exotice şi arhaice ar impulsiona în chip semnificativ dialogul cultural cu reprezentanţii acestora. Istoricul religiilor ar accede la o cunoaştere mai profundă a omului şi pe temelia aceasta ar putea dezvolta, la scară mondială, un nou umanism. Conceptul de „hermeneutică creatoare” este definit de Eliade drept o „metodologie (a modului) de a proceda”. În istoria religiilor, hermeneutica se relevă ca o operaţie complexă de a înțelege şi interpreta „faptele religioase”. Hermeneutica poate fi comparată cu o descoperire ştiinţifică sau tehnologică. O „hermeneutică creatoare” dezvăluie semnificaţii nesesizate sau le scoate în relief.
