Noțiunile normă și limbă literară au generat permanent dezbateri, fiind indisolubile una de alta și calificate deseori
cu trăsături similare de către lingviști consacrați preocupați de subiectul în discuție. Norma este mereu determinată de
variabilitatea naturală, evoluând și prezentând fluctuații racordate la dezvoltarea și evoluția firească a comunității vorbi-
toare, este un set de reguli fixate în gramaticile normative, în dicționare, în îndreptare ortografice sau lucrări de cultivare
a limbii. Prin urmare, revenirea periodică asupra acestor noțiuni este firească; or, norma are un caracter stabil pe plan
sincronic, într-un anumit moment, și dinamic pe plan diacronic, cunoscând un proces continuu de evoluție și perfecționare,
aflat sub imperiul autorității uzului la intersecția funcționării instrumentului cu cerințele realității sociale.
