Prezentul articol se referă la discursul judiciar și în special la
pledoariile analizate din punctul de vedere al metodei
semiotice și al geometriei gândirii. Autorul analizează atât structura discursului judiciar, cât și conținutul lexico-stilistic
și filosofic al acestuia în ceea ce privește evoluția gândirii judiciare
în baza exemplului
Franței. Corpusul este alcătuit din
43 de discursuri judiciare, pledoarii ale
de avocațilo, discursuri de acuzație și scrieri literare având funcții de
pledoarii. Concluzia esențială,care rezultă din articol,
este că limba are și o putere judiciară. Concluziile pragmatice, extrase din
corpusul analizat, sunt folosite pentru a crea o bază de date eficientă pentru implementarea unui instrument informatic distractiv pentru a preda elocvența justiției părților în cauză.
