Facultatea de Litere / Faculty of Letters
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/10
Browse
1230 results
Search Results
Item LA TERMINOLOGIE DU DOMAINE DE L’ARCHITECTURE DANS LE ROMAN DE VICTOR HUGO NOTRE-DAME DE PARIS ET DANS SA TRADUCTION EN ROUMAIN(2022) Zbanţ, LudmilaDans le présent article, nous nous sommes proposé l’examen des effets pragmatiques créés dans l’original et leur transfert dans la traduction en roumain du roman de Victor Hugo Notre-Dame de Paris, notamment à travers une couche informative importante exprimée par la terminologie du domaine de l’architecture. La présence des éléments liés à l’architecture de la ville de Paris et plus directement à la cathédrale Notre-Dame est remarquable dans le roman et comporte de nombreuses charges informatives, pragmatiques, c’est-à-dire établissent un lien direct avec le lecteur. Nous considérons que cette construction permet à l’auteur de s’adresser à un public au-delà de l’époque historique évoquée dans le roman, allant directement vers le public de son époque en créant un message qui a le but d’éveiller chez ce public des sentiments patriotiques et pour cela Victor Hugo fait passer l’imaginaire du lecteur de l’espace de la ville de Paris et de la cathédrale Notre-Dame à l’époque du Moyen Âge vers la réalité de son temps et inversement. La structure pluri-textuelle (le texte dans le texte) qui permet l’utilisation dans un texte littéraire des espaces sémiotiques variés et les effets pragmasémantiques existant dans l’original se retrouvent presque parfaitement dans les traductions analysées ce qui est dû probablement à une distance culturelle partant des sources communes et donc facile à dépasser. This article examines the pragmatic effects created in the original and their conveyance in the Romanian translation of the novel Notre-Dame de Paris by Victor Hugo, in particular, via an important informative layer expressed by the architecture terminology. The occurrence of these elements in connection with the city of Paris, and directly with the Notre-Dame Cathedral is fascinating in the novel and includes multiple informative, pragmatic facts that directly relate to the reader. We believe that such a construction allows the author to address a public who is beyond the historical epoch invoked in the novel by directly targeting the public of his epoch through a message created to arouse patriotic feelings in this very public. Therefore, Victor Hugo shifts the reader’s imaginary from the space of the city of Paris and the Notre-Dame Cathedral during the Middle Ages towards the reality of his times and back again. The pluri-textual ensemble (a text inside a text) that allows the employment of different semiotic spaces and pragmatic and semantic effects in the original literary text perfectly fit into the analysed translations, most probably due to a cultural distance ensuing from common sources and subsequently, easy to overcome.Item EMINESCOLOGIA ȘI EXTREMUL ORIENT ÎN DIALOGURILE LUI MIHAI CIMPOI(ProLibra, 2022) Stajila, EmiliaThe literary critic Mihai Cimpoi lets the curtain fall and presents us with some dialogues with the representatives of China and Japan. Reading these scholarly discussions, we can dive among the Alpha and Omega of Mihai Eminescu’s works subtleties, we also manage to pick from the precious seeds of universality and crystallize interculturality – the basis of precious axiology. Academician Mihai Cimpoi’s dialogues with the representatives of China and Japan profile the attitude of society in the Far East towards the values identified in Romanian literature, towards our Light (which the Chinese consider to be theirs). These discussions develop the props of universal literary criticism and offer a new grid for presenting interculturality, a spectrum of ideas woven in a friendly atmosphere, a constructive dialogue between personalities of phenomenal erudition.Item DIALOGUL INTERCULTURAL ÎN CREAŢIA LUI LUCIAN BLAGA(CEP USM, 2020) Fonari, VictoriaDintre multe aspecte cercetate şi estimate în creaţia filosofică al lui Lucian Blaga unul fundamental îl constituie gândirea mitică şi gândirea magică. În lucrarea sa Trilogia valorilor îşi argumentează viziunea selectând argumente din varii spaţii culturale. Respectiv, percepem în studiul său un dialog dintre miturile Greciei antice, panteonul zeităţilor popoarelor germanice, legendele poporului român, explicarea simbolisticii ritualului triburilor africane etc. Această modalitate de investigare a noţiunilor relevă tendinţa de a nu cădea în capcana generalizării fără argumente esenţiale. De aceea, dialogul cultural este bine echipat, din optica unui obiectiv fundamental, a depista legităţi de a aproba sau a contesta opinii cu privire la viziunea lumii din optica gândirii arhetipale. Gândirea mitică îl ghidează spre o stipulare într-o poziţionare de atitudine fie de acceptare, fie de respingere a teoriilor lui S. Freud şi ale lui G. Jung. Mitul este cercetat multiplan, perspectiva trecerii de la haos la ordine din cultura elină îi oferă posibilitatea de a dezvălui tangenţa dintre lumea olimpică şi lumea uraniană. Comparatismul dintre viziunile filosofilor antici greci şi miturile germane explică diferenţierile de concepte vitale ale acestor două spaţii. Lui Lucian Blaga, însă, îi reuşeşte să valorifice noţiunile şi dintr-o optică pragmatică cerută de ştiinţă actualmente. Concomitent, concluziile la care ajunge autorul permit explicarea intervenţiei mitului antic prin publicitate, texte artistice, filme, tablouri, în viaţa cotidiană a omului din epoca IT.Item ARTA MUZICALĂ, CATEGORIE A CUNOAȘTERII ÎN VIZIUNEA LUI DIMITRIE CANTEMIR(CEP USM, 2020) Ghilaș, VictorOpera lui Dimitrie Cantemir conține o bogată încărcătură nu doar de cunoaștere științifică, ci și una de cunoaștere artistică. În arta muzicală, savantul de formație enciclopedică vede o modalitate specifică de gândire în căutarea frumosului, o gândire bazată pe cunoașterea de esență reflexivă, care comportă trăiri subiective, determinate de subtilitatea exprimării pe calea sunetelor. Astfel, pentru a explica fenomenul muzical, D. Cantemir apelează la unul din principiile de cunoaștere filosofică, acordând prioritate factorului rațional în comprehensiunea creației artistice-muzicale. Actul de creație, în concepția cantemiriană, este perceput ca o manifestare a activității umane de gândire și exprimare prin mijloace specifice, acestea fiind imaginile artistice de mare profunzime și perspicacitate a formei melodice, aidoma unor manifestări de pură esență filosofică. Referințele artistice-muzicale în „Istoria ieroglifică”, „Cartea științei muzicii”, „Metafizica” indică asupra sensului filosofic atribuit de D. Cantemir unor noțiuni, raportate indirect la fenomenul artistic-sonor („theorie”, „praxis”, „canon” ș.a.). Totodată, reflectând asupra muzicii ca materie a introspecției filosofice, alături de alte preocupări din sfera spirituală, eruditul cărturar explică și alți termeni sau noțiuni culturale („theatru”, „tragedie”, „comedie”, „melodie”, „harmonie”, „viers”, „liră” ș.a.) proprii artei sonore. Glosarea acestora, întreprinsă în ”Istoria ieroglifică”, este inserată în indexul de neologisme, reprezintând o achiziție importantă pentru limba română, fapt ce i-a îmbogățit substanțial lexicul activ. Făcând o privire de sinteză asupra celor menționate, putem constata că, prin contribuțiile sale la aria investigată, Cantemir se prezintă un adept convins al cunoașterii fenomenului muzical-artistic de pe pozițiile gândirii științifice, orientându-l în așa fel la joncțiunea meditației filosofice.Item MIRCEA ELIADE. CONCEPTUL DE „HERMENEUTICĂ CREATOARE”(CEP USM, 2020) Bobână, GheorgheConform concepției lui Mircea Eliade, înţelegerea religiilor exotice şi arhaice ar impulsiona în chip semnificativ dialogul cultural cu reprezentanţii acestora. Istoricul religiilor ar accede la o cunoaştere mai profundă a omului şi pe temelia aceasta ar putea dezvolta, la scară mondială, un nou umanism. Conceptul de „hermeneutică creatoare” este definit de Eliade drept o „metodologie (a modului) de a proceda”. În istoria religiilor, hermeneutica se relevă ca o operaţie complexă de a înțelege şi interpreta „faptele religioase”. Hermeneutica poate fi comparată cu o descoperire ştiinţifică sau tehnologică. O „hermeneutică creatoare” dezvăluie semnificaţii nesesizate sau le scoate în relief.Item THE POSTHUMAN POETRY AND THE NEW BODY IMAGINARY. ROMANIAN AND MOLDAVIAN FEMININE VOICES(CEP USM, 2020) Ilie, EmanuelaNumerous researchers interested in the posthumanist and transhumanist poetry question or remain reserved about the preservation of the body imaginary in this particular type of recent literature. Taking into account some representative volumes, written by young female poets from Romania and The Republic of Moldova (from val chimic – umilirea animalelor and Krista Szöcs – Cu genunchii la gură to Ana Donțu – Cadrul 25 and Cătălina Bălan – Cutii),we’ll show the radical changes (not the disappearance!) of the body representation in a „technophile” lyric.Item PROIECȚIA COGNITIVĂ A NEOLOGISMELOR INTERNAȚIONALE ÎN CONTEXTUL EVOLUȚIILOR ACTUALE(ProLibra, 2022) Molea, VioricaThe new circumstances of society’s development entails the acquisition of new words and expressions that reflect these realities. It is a only natural that all the changes occuring in the world have an echo in the language, in general. And, since these changes can be downright overwhelming, they are all reflected in the lexicon and in communication. At the same time, we should mention that some linguistic areas have a greater impact on new lexical acquisitions than others. But, whatever the trends in this regard, there is a progressive growth of international neological elements, and, through them, a standardization of perceptions, of thinking in the immense space of human civilization. We note that the investigation of trends related to the ever closer interpenetration of languages through the use of an international neological lexicon constitutes an ongoing objective in linguistic research.Item ANALIZA PERTINENŢEI UNOR ABATERI LINGVISTICE ÎNREGISTRATE LA ORELE DE TRADUCERE CONSECUTIVĂ DIN LIMBA ENGLEZĂ (LIMBĂ STRĂINĂ SECUNDĂ) ÎN LIMBA ROMÂNĂ(Artpoligraf, 2015) Sîtnic, InaAnaliza abaterilor de la normele lingvistice sunt la ordinea zilei în contextul formării traducătorilor în cadrul orelor de traducere consecutivă, acestea fiind un indicator de evaluare în procesul de formare şi dezvoltare a competenţelor lingvistice şi de traducere ale studenţilor. În domeniul lingvisticii aplicate înregistrăm diverse opinii asupra noţiunii de abatere de la normele lingvistice, în special în interpretarea termenilor de greşeală şi eroare. Lingvişti precum D. Gouadec, Ch. Nord, Ch. Waddington ş.a., operează cu noţiunea de eroare şi o percep ca fiind o neconcordanţă sau o distorsionare nejustificată în procesul transpunerii unui text sursă într-un text în limbă ţintă, cu un impact negativ asupra calităţii traducerii. Alţi specialişti însă, înscriu aceste noţiuni în contexte speciale. Astfel, cercetătorul R. Gefen defineşte greşeala drept o lacună la nivel funcţional, ea fiind ocazională şi cauzată cel mai des de factori extra-lingvistici cum ar fi oboseala, graba sau zgomotele de fundal, pe când eroarea are la origine discrepanţe semantice, lexicale, gramaticale, etc. între textul original şi cel tradus şi reflectă o incompetenţă lingvistică sau o învăţare defectuoasă. Având în vedere că sursa unor greşeli de exprimare precum: frumoase discurse sau duri bătălii, este vorbirea într-un tempou prea rapid, probabil pentru a obţine un volum informativ foarte apropiat de original, considerăm că acestea pot fi uşor remediate prin exerciţii de rostire corectă şi fluentă. Pe de altă parte, erorile cauzate, să zicem, de transpunerea incorectă a grupurilor atributive ţin de dificultăţi de ordin gramatical. Printre erorile lexicale amintim cele de tipul calchierilor, structurilor pleonastice sau tautologice, însă cele mai grave sunt considerate a fi erorile semantice, întrucât acestea denaturează mesajul. În procesul traducerii, erorile sus-menționate pot fi evitate prin exerciţii de semantizare adaptate etapei de formare a competenţelor de traducere.Item ASPECTE TRANSCULTURALE ȘI TRANS-TEMPORALE ÎN NARATOLOGIA FORMALĂ(Artpoligraf, 2015) Lupasco, SergheiTraducerea este una dintre modalităţile esenţiale, fundamentale şi adecvate ale transferului intercultural. Diferenţele de ordin cultural constituie serioase dificultăţi pentru traducătorii tuturor timpurilor, or cultura impune întotdeauna anumite limite în procesul traducerii. În absenţa unor „universalii culturale” comunicarea interumană între exponenţi ai unor culturi diferite ar fi extrem de dificilă sau aproape imposibilă. La fel de implauzibilă ar fi şi traducerea unui text dintr-o limbă în alta. Universaliile culturale se datorează fondului genetic şi axiologic al omenirii, or experienţa umană este universală, valabilă pentru toate culturile şi toate timpurile. Cel care a sugerat aplicabilitatea unor asemenea tipare de guvernare ale experienţei umane şi în cazul naratologiei formale a fost savantul rus Vladimir Propp. Opera sa revoluţionară „Morfologia Basmului”(1928) are la bază postulatele arhetipale ale psihologului Carl Jung care milita pentru conceptul că întreaga rasă umană are la bază experienţe şi trăsături de caracter comune care sunt uşor de recunoscut şi care sunt considerate subliminal drept puncte de reper pentru experienţe ulterioare. Studiind basmele şi poveştile populare ale poporului rus, Propp a depistat trăsături recurente care compun structura naratologică a basmelor sintetizându-le în 31 de „narateme” la care a mai adăugat 8 tipare pe care le pot adopta personajele. Nu toate basmele şi povestirile conţin toate cele 31 de narateme, şi nu neapărat în ordinea propusă de către savantul rus, totuși majoritatea operelor conţin o mare parte a trăsăturilor identificate. În cercetările noastre contrastiv-comparative am identificat că naratemele lui Propp nu sunt rezervate exclusiv culturii ruse sau exclusiv genului basmului. Acestea constituie scheletul narativ al multor poveşti de autor (poveştile fraţilor Grimm sau Harap-Alb), al operelor genului fantasy (seria Harry Potter, trilogia Stăpânul Inelelor, Hobbit-ul, al filmelor gen western şi chiar al romanelor lui Ian Flemming. Acest lucru ne permite să afirmăm că naratemele lui Propp constituie veritabile universalii transculturale şi trans-temporale care au facilitat dintotdeauna comunicarea interculturală şi traducerea adecvată.Item JOCUL IDENTITAȚILOR IN ROMANUL NUNTĂ IN CER DE MIRCEA ELIADE(Artpoligraf, 2015) Iacob, NadejdaSpațiu consacrat al identității personale (în construire și redimensionare succesivă), discursul narativ din romanul Nuntă în cer fixează paradigma esențială a personajului feminin de a fi situat între două dimensiuni, în termenii lui Paul Ricoeur : idem-identitatea (unicitate, permanență temporală) și ipseitatea/sineitatea (alteritate, dinamicitate). Studiul romanului vizat urmăreşte să dezvăluie originalitatea conturării sinelui protagonistei, precum şi a identităţii ei au dedans (C. Dubar) la nivelul naratorilor și prin prisma lectorului. Personajele autodiegetice, Mavrodin și Hasnaș, operează o transpunere a sinelui în relatările lor autobiografice, descoperindu-se într-un dialog al conștiințelor. Nucleul demersului lor reflexiv devine proba de foc a existenței noastre (Șt.Augustin-Doinaș) – întîlnirea cu Celălalt (Ileana/Lena). Marcați de o criză identitară, naratorii își depășesc recluziunea printr-o ordine narativă temporală marcată de memoria lor intens afectivă, fracturată prin inversiunea cronologicului (de la Ileana, femeie deplină, la Lena în devenire). Finalitatea e evidentă - cogniția deplină a sinelui și a alter-ului. Dragostea, percepută antinomic, drept apropiere și reificare a alter ego-ului feminin, relevă ecceitatea eroinei, care derivă dintr-o inaccesibilitate interioară în raport cu percepția personajelor masculine. Astfel, identitățile construite de ambii naratori capătă pregnanță în unitatea izotopiilor semantice dominante (nunta/ moartea/ singurătatea). Dubla retrospecție a lui Mavrodin subliniază nucleele conceptuale ale discursului narativ, definite atât în confesiunea făcută lui Hasnaș, cât și în romanul pe care l-ar fi scris primul ca omagiu al ”unirii desăvîrșite: te regăsești pe tine în clipa în care te pierzi”. La nivelul lectorului, identitatea au dehors a protagonistei se decupează din imaginile subiectiv-mitice construite de către naratori, conjugând idem-identitatea, desemnată în planul verbalizării de ocurența replicii (”Gîndește-te bine ce faci”), şi ipseitatea ei implicită. În fine, toate etapele căutării de sine sunt reflectate în ceea ce am numi, în termenii lui M. Pütz, o fabulă a identității.