Modelul inferențial reprezintă o abordare, inițial pragmatică, de interpretare a unui enunț. Studiile mai recente au demonstrat însă că o bună parte din principiile pragmatice sunt conexe cu abordarea semiotică. Prin urmare, crearea de
inferențe în procesul interpretativ, este, de fapt, un model semiopragmatic, care nu anulează nicidecum conceptele semiotice, or, limba rămâne a fi un sistem de semne, ci le completează prin entități pragmatice, precum: premise implicitate, ipoteze
contextuale, sensul locutorului, prezumția de pertinență, concluzii implicitate, crearea metareprezentărilor, pertinența optimă etc.
Toate aceste aspecte pragmatice facilitează procesul interpretativ, de exegeză și,
în același timp, asigură o analiză mai profundă și mai complexă a sensului intenționat de locutor; or, adesea sensul implicit al locutorului diferă de sensul explicit al frazei, mai ales că semnificațiile frazei sunt multiple comparativ cu sensul enunțului care este singular.
