În prezența diverselor studii referitoare la traducerea actelor notariale, direcțiile teoretice ale particularităților ei în plan istoric, teoretic și practic de utilizare, denotă un larg și neordinar câmp al cercetărilor, deoarece față de el se aplica o abordare de sinteză, fără a se evidenția într-un domeniu aparte și analizându-se ca o traducere în general sau, pur și simplu, ignorându-se. În lucrările teoreticienilor contemporani din domeniu se demonstrează analiza scrupuloasă a traducerilor juridice, a problemelor din această sferă, în ceea ce privește locul limbajului specializat, traducerii actelor notariale și a traductologiei la nivel internațional, iar dezvoltarea rapidă a ştiinţei, intensitatea schimburilor interculturale, necesitatea de acumulare, stocare şi sistematizare a informaţiilor, conceptelor, cunoştinţelor din varii domenii speciale au contribuit la apariţia, consolidarea şi dezvoltarea terminologiei din domeniul limbajului juridic.
