Studiul de față este structurat în trei părți. În prima parte criza valorilor, ca și condiție
intrinsecă a procesului literar, este urmărită în context istoric, din epoca Renașterii și până în
secolul al XIX-lea. În cea de-a doua sunt cercetate manifestările crizei valorilor în prima
jumătate a secolului al XX-lea, în primul rând, ca una din premisele apariției și constituirii
modernismului în literatură și artă (cu accentul pe expresionism, dadaism, suprarealism și
futurism), precum și a literaturii de factură realistă prin literatura „generației pierdute”. În
ultima parte, intitulată ”Criza valorilor în literatura din a doua jumătate a secolului al XX-lea”,
premisele, extinderea și consecințele acestui fenomen se observă în mai multe manifestări ale
literaturii universale, printre care literatura tinerilor furioși, literatura existențialistă cu
derivatele sale – teatrul absurdului și Noul roman, și, desigur, postmodernismul
