Scopul acestui demers este de a defini și ilustra conceptele și instrumentele poeticii cognitive – un mod nou de analiză și interpretare a unui text literar ce vizează efectele pe care le are un text citit asupra minții cititorului, precum și procesele cognitive ce survin ca reacție la experiența lecturii. Direcția poeticii cognitive vizează, deci, relația dintre scriitor, textul literar și efectele acestuia asupra minții cititorului. Cititorul se ancorează în text datorită elementelor deictice spațio-temporale furnizate de scriitor, selectează elementele predominante din text și reliefează lumile textuale, stabilește o legătură indisolubilă între realitate și spațiul literar prin prisma experienței sale și, în funcție de această experiență, este capabil să denudeze sensul figurat al metaforei conceptuale. Poetica cognitivă, prin aceste instrumente, reușește să stabilească procesele cognitive ale cititorului care este convocat să descopere lumea „proprie” a textului.
