Prin prezentul studiu de caz, vom studia mecanismul comunicării interculturale şi intertextualităţii ca o metodă de creare a editorialelor. Ipoteza care stă la baza argumentului nostru constă în faptul că intertextualitatea poate fi utilizată ca o strategie pentru a produce cele mai efective discursuri editoriale. Analiza comparată a editorialelor este binevenită în studiul evenimentelor reflectate încât poate revela realităţi, care, deşi existente în text, nu se impun evidenţei. Efectele discursive şi enunţiative devin expresia unei noi realităţi lansate pentru decodare. Comunicarea interculturală investigată în editoriale, caracterizată printr-o suprafaţă geografică interculturală largă şi un nivel înalt de dialogizare a textelor şi evenimentelor din diferite timpuri şi culturi, vine să reprezinte un dialog intercultural.
