Prezentul articol discută nuvela lui Paul Georgescu O viziune a paradisului concentrându-se pe experiențele revelatoare ale personajului principal și punându-le în relație cu diferite viziuni asupra fericirii, expuse de scriitor în alte împrejurări. În același timp, strategiile intertextuale folosite de autor pentru a demonta anumite stereotipuri și clișee sunt analizate nu numai prin prisma dihotomiei modernism/postmodernism, ci și în legătură cu conceptul de balcanism literar. Din perspectiva cititorului zilelor noastre, romanele şi nuvelele lui Paul Georgescu îşi probează durabilitatea mai cu seamă în măsura în care propun construcţii polifonice și voluptatea manieristă de a aranja lucrurile după culori şi forme, volume şi texturi. Amestecul de evocări şi ficţiuni pe care ni-l propune proza lui Paul Georgescu se dovedeşte în ultimă instanţă nu doar o metodă de exorcizare a propriilor demoni, ci şi un mijloc de a testa posibilităţile şi limitele unei (onto)poetici forte.
