În acest articol suntem preocupaţi de felul în care realitatea (individuală, socială, istorică etc.) converge în poezie. Poezia nu poate şi nici nu trebuie să fie realistă, dar ea vine dintr-o realitate. Cum funcţionează starea de fapt în poeme, cum este ea transformată în metaforă? Care sunt efectele acesteia? Cum este multiplicată, transformată, interpretată existenţa veridică în poezie? Nu avem în vedere doar poezia de ocazie, poezia oratorică, patriotardă, poezia didactică, instructivă, poezia menită să amuze sau cu mesaj socio-politic (pamfletul politic, satira politică etc.). Care sunt proiecţiile şi reprezentările pe care le producem scriind/ citind poeme – acestea sunt întrebările-obiective are cercetării.
