Articolul reprezintă o abordare pragmastilistică a utilizării expresiilor frazeologice în textul jurnalistic de opinie, în care prezenţa acestora serveşte la nuanţarea unor idei, atitudini, percepţii ale proceselor politice, sociale, economice, culturale din ţară. Relevând multiple aspecte de definire şi delimitare ale frazeologismelor, precum
şi rolul lor în comunicarea mediatică, dezvăluim pregnanţa, efectele pragmatice obţinute prin transfigurarea, renovarea, adesea spectaculoasă, a acestora în diverse contexte. Utilizarea metaforelor oralităţii ţinteşte spre atragerea unui public numeros şi sensibil la modulaţiile unor structuri neordinare, la grotescul variaţiilor de limbaj. Totodată, inserţia inspiratelor creaţiuni verbale intensifică notele rebele de ironie şi satiră, activate în pana publiciştilor, privind lucruri dizgraţioase, repugnante din societate.
