Limbajul religios este unul care se deosebește de cel cotidian printr-o
serie de caracteristici de natură lingvistică şi de natură pragmatic-enunţiativă, diversificându-se în variante și sublimbaje. Acesta este marcat de o puternică intertextualitate,
rezervând un loc aparte discursului religios, care presupune anumite acte de limbaj spe-
cifice.
