Semnificația oricărei unități de limbă, indiferent de planul căreia îi
aparține, este determinată de relațiile sale paradigmatice și sintagmatice, cercetările mai
recente demonstrând că aceasta trebuie abordată și din perspectivă epidigmatică, urmărindu-se legătura ei – semantică sau formală – cu alte elemente ale sistemului. Analiza
derivațională favorizează descrierea integrală a semanticii verbelor de comportament
din limba română, pentru că ele sunt formate atât prin crearea unui nou lexem, cât și prin
adaptarea lexemului inițial pentru a exprima o nouă realitate.
