Mitul Medeei este unul dintre cele mai valorificate mituri antice, bucurându-se de
popularitate până în prezent. Aria receptării acestui mit s-a extins și a crescut, fără să
înceteze a suscita interes și în zilele noastre. În teza de doctor „Modele de receptare a
mitului Medeei în literatura germană contemporană” (2007) am urmărit valorificarea
acestui mit antic la sfârșitul secolului al XX-lea. Totuși, observăm că și în secolul al
XXI-lea Medeea continuă să fie populară. Or, în continuare apar noi opere, inclusiv texte
literare, și, respectiv, noi cercetări dedicate Medeei.
De-a lungul secolelor, Medeea a apărut în mai multe ipostaze, fiind adaptată
necesităților diferitelor epoci. Ca simbol al femeii pruncucigașe, ca vrăjitoare, ca barbară
(străină), ca simbol al migrantului, ca simbol al femeii iraționale, al femeii puternice,
în ipostaza de „țap ispășitor” etc. Fiind percepută adeseori drept simbol al „celuilalt”,
Medeea se pliază ușor pe necesitățile diferitor perioade. Studiul constituie o incursiune
în coordonatele vechi și noi ale abordării mitului Medeei.
