Facultatea de Litere / Faculty of Letters
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/10
Browse
2 results
Search Results
Item THE DEFINITION OF PROPER NAME AND ITS PERSPECTIVES(CEP USM, 2007) Corcodel, SvetlanaNumele proprii au constituit subiectul unor discuţii filozofice din cele mai vechi timpuri. S-au făcut mai multe încercări de a stabili o clasificare a acestora. Cea mai importantă categorizare este cea care se bazează pe natura ontologică a referentului desemnat de numele propriu. Ea este utilizată în lexicografie şi în onomastică. De regulă, numele proprii nu se integrează în nomenclatura dicţionarelor limbii, care au drept scop eliminarea numelor proprii, deoarece acestea din urmă se referă la ceva unic, la un obiect specific, deşi există şi dicţionare de nume proprii. Totuşi, ar fi o greşeală afirmaţia despre absenţa studiilor cu referinţă la numele proprii. Fără îndoială, există o serie de probleme cu care se confruntă lingviştii, începând cu delimitarea unei categorii gramaticale a numelor proprii, definirea numelor proprii, raporturile dintre dicţionare şi limbă şi terminând cu problema relaţiilor dintre sens şi referinţă în cadrul numelor proprii. Ne-am propus să studiem numele proprii din perspectiva definirii acestora în diferite surse lexicografice considerând că este deosebit de importantă, discuţiile rămânând însă deschise.Item DEFINITION OF PROPER NAME VERSUS ITS DICTIONARY DEFINITION(CEP USM, 2007) Corcodel, SvetlanaIntenţionăm ca, prin cele ce urmează, să aducem unele clarificări cu privire la natura raportului dintre sens şi ceea ce numim „definiţie lexicografică” a sensului unui cuvânt. Lăsând la o parte, pentru simplificare, celelalte părţi de vorbire, se poate spune că numele (proprii şi/sau comune) împreună cu adjectivele au ca denotate clase de obiecte, înţelegând prin obiecte toate entităţile cu care este populat universul nostru. Generalizând, putem spune că, în cele mai multe cazuri, o definiţie lexicografică nu poate servi la definirea propriu-zisă a unei clase-denotat. Aceasta se întâmplă din cauza faptului că definiţia lexicografică a unui cuvânt nu este sensul cuvântului, ci aproximaţia sensului acestui cuvânt – o dovedesc şi definiţiile aceluiaşi sens în dicţionare diferite. Caracteristicile comune pentru un semn sunt observabile, dar nu în mod necesar şi definitoriu. Lexicograful nu face decât să selecteze una sau mai multe trăsături comune obiectelor denotate de un semn, conferindu-i, prin ipoteză, un caracter definitoriu. Caracterul de ipoteză al acestei selecţii nu este explicit în formularea definiţiei. Admiţând că sensul poate fi aproximat printr-o definiţie lexicografică, atribuim sensului o interpretare conceptualistă.