Textele religioase au stat la baza culturiiscrisului în limba română. Studierea
cărţilor religioase publicate la Chişinău în secolul XIX contribuie la depistarea unor particularităţi lexico-sintactice şi terminologice inedite, în funcţie de tipul lucrării. Ediţiile de carte religioasă din acea perioadă pot reprezenta retipăriri, adaptări, traduceri, fiecare înscriindu-se într-o arie tematică şi stilistică deosebită.Limbajul lor se caracterizează prin împrumuturi terminologice, adaptări şi interferenţe. Evaluarea acestui patrimoniu lărgeşte şi aprofundează informaţiile ce ţin de stilistica textului şi de domeniul discursului religios. Sunt caracterizate diverse varietăți ale textelor cu tematică religioasă, argumentându-se existența separată a unui stil religios.
