În articolul de faţă se întreprinde o cercetare critică multiaspectuală a monografiei Duminica mare a lui Grigore Vieru, semnată de cunoscutul exeget Th.Codreanu. Un obiectiv principal al prezentei cercetări îl constituie disocierea elementelor de noutate în interpretarea, în mare parte polemică, pe care o dă monografistul poeticii şi maginarului lui Vieru. Astfel, el analizează pertinent toposurile luminii, lacrimii, casei, copilăriei etc., intuindu-le corespondenţe subtile în imaginarul eminescian şi bacovian şi apreciindu-le drept componente matriceale ale liricii poetului. O atenţie deosebită se acordă în
articol viziunii personalizate a lui Codreanu asupra orfismului, muzicalităţii, polifoniei
şi dialogismului în opera viereană.
