Obiectivul de bază al acestui articol este studiul limbajului diplomatic din perspectiva procesului de comunicare și
observarea modului în care funcțiile limbajului descrise de Roman Jakobson se oglindesc în limbajul diplomatic, evidențiind
scopul pe care aceste funcții le urmăresc. Totodată, acest articol se centrează pe aserțiunea potrivit căreia nicio activitate de
ordin diplomatic nu este posibilă fără comunicare. Comunicarea și cunoașterea ca funcții generale ale limbii sunt
esențiale în vederea stabilirii și menținerii relațiilor internaționale dintre state. Canalul de comunicare este de obicei oral
(în timpul sesiunilor, întâlnirilor, interviurilor) sau scris (comunicate de presă, declarații, note verbale), care este transmis
prin diverse dispozitive tehnice și resurse media.
