Facultatea de Litere / Faculty of Letters
Permanent URI for this communityhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/10
Browse
1 results
Search Results
Item POLISEMIA – SURSĂ IMPORTANTĂ DE ÎMBOGĂŢIRE A LEXICULUI(CEP USM, 2019) Babin-Rusu, TatianaIn articol este cercetată una dintre problemele controversate ale lingvisticii moderne, cea a polisemiei. Polisemantismul este o însuşire a semnelor limbilor naturale prin care acestea se deosebesc de codurile artificiale construite după principiul „un singur semn –un singur sens”. Capacitatea de a semnifica mai multe lucruri sau de a reda informaţii diferite o pot avea toate unităţile semnificative ale limbii, în primul rând cele din lexicul comun al acesteia. În diferite lucrări de semantică modernă polisemia a fost onsiderată un factor de ambiguitate. Unii lingvişti susţin că polisemia ne permite să exploatăm raţional potenţialul de cuvinte ataşândule mai multe sensuri distincte. Însă, preţul acestei raţionalizări este riscul ambiguităţii, al confuziilor patologice care necesită intervenţii „terapeutice”.Tocmai de aceea se impune principiul dezambiguizării semantice şi contextuale, căruia îi sunt supuse toate cuvintele care au mai multe sensuri. Principiul în cauză porneşte de la necesitatea practică de a diferenţia sensurile cuvintelor polisemantice, mai ales dacă acestea sunt numeroase. Diferenţele se stabilesc, de cele mai multe ori, semantic –prin desemnarea componenţilor de sens sau a semelor. Caracterul distinctiv al semelor se verifică contextual, adică prin relevarea combinaţiilor specifice de sensuri. Ca unul dintre principiile fundamentale de analiză semantică modernă, dezambiguizarea presupune faptul că într-o clasă lexicală paradigmatică un cuvânt intră numai cu unul dintre sensurile sale.