Articolul se axează pe analiza particularităților dialogului ca tehnică narativă în
ficțiune și rolul acestuia în crearea imaginii personajului literar (trăsături de caracter,
pasiuni, obiceiuri, stare emoțională) prin mijloace lingvistice explicite și implicite. Imaginea
personajului în dialog în proza modernă poate fi dezvăluită printr-o gamă destul
de largă de mijloace lingvistice: epitet, metaforă, comparație, hiperbolă, joc de cuvinte,
ironie și sarcasm, proverbe, zicători.Unele mijloace lexico-frazeologice și stilistice care
descriu personajele necesită cunoștințe extralingvistice pentru a fi interpretate (aluzie,
nume de locuri, referiri la date ale unor evenimente istorice, nume de oameni celebri,
nume de cărți, teatre etc.) din partea cititorilor.
