Extinderea Uniunii Europene a dominat constant politica europeană, cel mai important aspect fiind cel al aplicării principiului potrivit căruia toate statele candidate pornesc de pe aceiaşi linie de plecare şi în aceleaşi condiţii de egalitate. Dar este bine cunoscut că relaţiile economice şi politice ale acestor ţări sunt diferite, de aceea, Uniunea Europeană se confruntă cu dificultăţi instituţionale, politice şi financiare. Acesta constituie motivul pentru care ţările candidate depun eforturi enorme pentru integrarea lor în spaţiul comunitar,dar şi autorităţile europene înţeleg că trebuie să facă faţă unor provocări fără precedent cum ar fi: o piaţă extinsă pentru consumatori, migraţia forţei de muncă, armonizarea discrepanţelor în domenii foarte sensibile precum agricultura, mediul, concurenţa, afacerile interne, justiţia sau reforma industrială, domenii care formează obiectul politicilor comunitare. În acelaşi timp, satele candidate au reuşit să realizeze momentul aderării în funcţie de îndeplinirea criteriilor politice şi economice, de transpunerea aquis-ului comunitar în legislaţiile naţionale şi aplicarea efectivă a acestuia.
