2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/109
Browse
9 results
Search Results
Item DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII ÎN LEGISLAȚIA PENALĂ A REPUBLICII MOLDOVA ȘI ÎN CEA A STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE: ANALIZĂ DE DREPT COMPARAT(CEP USM, 2023) Stati, Vitalie; Colțeniuc, AnatolieÎn contextul perfecționării continue a art. 150 din Codul Penal al Republicii Moldova, crește semnificația recepționării experienței legislative pozitive a statelor membre ale Uniunii Europene în materie de reglementare a răspunderii penale pentru determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Scopul studiului de față este de a analiza art. 150 din Codul Penal al Republicii Moldova și normele corespondente din legile penale ale statelor membre ale Uniunii Europene, pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre aceste norme și pentru a formula recomandările de perfecționare a art. 150 din Codul Penal al Republicii Moldova. Baza metodologică a prezentului studiu îl constituie metoda de drept comparat și metoda de analiză sistemică. În rezultatul studiului efectuat, au fost conturate reperele de armonizare în perspectivă a prevederilor Capitolului II din partea specială a Codului Penal al Republicii Moldova cu prevederile corespondente din legile penale ale statelor membre ale Uniunii Europene.Item ANALIZA MATERIALELOR ȘTIINȚIFICE PRIVIND AMENINȚAREA CU OMOR ORI CU VĂTĂMAREA GRAVĂ A INTEGRITĂȚII CORPORALE SAU A SĂNĂTĂȚII PUBLICATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA(CEP USM, 2021) Angheluță, MihaelaÎn articolul de față se arată că în rezultatul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art.155 CP RM suferă libertatea psihică (morală) a persoanei. Sănătatea persoanei nu poate să formeze valoarea socială specifică lezată de această infracțiune. Dacă făptuitorul ar decide să comită omorul sau vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, atunci calificarea nu poate fi aplicată în baza art.155 CP RM. În acest caz, răspunderea ar trebui aplicată fie doar pentru omor sau vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, fie atât în baza art.155 CP RM, cât și pentru omor sau vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății. În cazul infracțiunii prevăzute la art.155 CP RM, făptuitorul nu poate comunica victimei intenţia de a o omorî sau de a-i cauza o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Dacă făptuitorul ar avea o astfel de intenție, atunci comunicarea victimei a intenţiei de a o omorî sau de a-i cauza o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ar reprezenta faza oratorie a omorului sau a vătămării intenționate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Un astfel de moment nu ar însemna nici consumarea infracțiunii prevăzute la art.155 CP RM, nici a omorului sau a vătămării intenționate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii.Item ANALIZA SITUAȚIEI PRIVIND RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU OMORUL SĂVÂRȘIT ÎN STARE DE AFECT ÎN ȘTIINȚA DREPTULUI PENAL(CEP USM, 2021) Berdilo, RodicaLucrările analizate în cadrul investigației de față reprezintă baza teoretică a analizei juridico-penale a omorului săvârșit în stare de afect. Ca urmare a examinării punctelor de vedere ale oamenilor de ştiinţă expuse pe marginea materialelor ştiinţifice în care sunt abordate aceste infracțiuni, am constatat că prin interpretările doctrinare analizate este facilitat procesul de percepere a esenței juridice a infracțiunii prevăzute la art.146 din Codul penal. În special, analiza viziunilor doctrinare în materia răspunderii penale pentru omorul săvârșit în stare de afect a contribuit la formularea următoarelor concluzii relevante: semnele constitutive ale noțiunii de omor pot fi desemnate prin următoarele sintagme / următorii termeni: 1) „lipsirea de viață”; 2) „ilegală”; 3) „intenționată”; 4) „a unei alte persoane”; recunoașterea dreptului la viață ca una dintre componentele obiectului juridic generic al infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei ar însemna echivalarea acestui obiect cu una dintre părțile sale; victima omorului săvârșit în stare de afect are calitatea specială de persoană care provoacă starea de afect a făptuitorului prin acte de violenţă, insulte grave, alte acte ilegale sau imorale; expresia „survenită în mod subit” din art.146 din Codul penal arată că, la momentul săvârșirii infracțiunii, făptuitorul trebuie să manifeste nu pur și simplu o intenție subită. Este necesar ca această intenție să fie, de asemenea, afectizată.Item OMORUL SĂVÂRȘIT CU SCOPUL DE A PRELEVA ŞI/SAU UTILIZA ORI COMERCIALIZA ORGANELE SAU ŢESUTURILE VICTIMEI: ANALIZĂ DE DREPT PENAL(CEP USM, 2020) Brînza, Serghei; Popov, IuliaEste oportună agravarea răspunderii pentru omorul săvârșit cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei. Lipsa practicii de aplicare a lit.n) alin.(2) art.145 CP RM nu înseamnă deloc că această normă este inutilă. Utilitatea ei se măsoară nu doar praxiologic. Latența considerabilă a omorului săvârșit în prezența agravantei examinate presupune că săvârșirea acestei infracțiuni este oricând posibilă. Stabilirea răspunderii pentru infracțiunea prevăzută la lit.n) alin.(2) art.145 CP RM are conotații preponderent preventive, aceasta fiind o dovadă a respectării principiului stabilit de alin.(2) art.2 CP RM. Victimă a infracțiunii prevăzute la lit.n) alin.(2) art.145 CP RM este persoana ale cărei organe sau țesuturi se preconizează a fi prelevate, utilizate sau comercializate. În sensul lit.n) alin.(2) art.145 CP RM, omorul în scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei este săvârșit de persoana care: îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii de privare ilegală de viață a victimei; prevede decesul acesteia; dorește sau admite în mod conştient survenirea decesului victimei. Atunci când scopul infracţiunii prevăzute la lit.n) alin.(2) art.145 CP RM nu are legătură cu transplantul de organe sau țesuturi ale victimei, subiect poate fi orice persoană (nu doar un lucrător medical) care îndeplinește condițiile stabilite de art.21 CP RM. Pentru aplicarea lit.n) alin.(2) art.145 CP RM este irelevant dacă aceeaşi persoană comite omorul şi realizează prelevarea, utilizarea sau comercializarea organelor sau ţesuturilor victimei omorâteItem APLICAREA RĂSPUNDERII PENTRU OMORUL PREVĂZUT LA lit . O ) alin .(2) art .145 DIN CODUL PENAL: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE(CEP USM, 2019) Brînza, Sergiu; Stati, VitalieScopul acestei investigații constă în anali za aspectelor teoretice și practice ale aplicării răspunderii pentru infracțiunea prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM: omorul săvârșit de către o persoană care anterior a săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1) art.145 CP RM. Se ajunge la concluzia că repetarea infracțiunii (în măsura în care aceasta s - a păstrat în legea penală în vigoare) este o instituție complementară concursului de infracțiuni. Se relevă că opusul regulii prevăzute la alin.(1) art.33 CP RM presupune că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM devine aplicabilă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele trei condiții: 1) omorul este săvârşit de o persoană care a comis anterior o infracţiune prevăzută la alin.(1) art.145 CP RM; 2) făptuitorul nu a fost condamnat a nterior pentru niciuna dintre faptele de omor care se repetă ; 3) nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală stabilit la art.60 CP RM. Se arată că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM poate fi aplicată, de exemplu, în caz ul în care infracțiunea specificată la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM este urmată de o altă infracțiune prevăzută și ea la art.27 și la alin.(1) art.145 CP RM. Într - un asemenea caz, calificarea trebuie făcută în baza art.27 și lit.o) alin.(2) art.145 CP RM. Se demonstrează că dispoziția de la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM se aplică îndiferent de numărul de omoruri care se repetă. Se concluzionează: nu este admisibil ca, în contextul aceleiași infracțiuni de omor, la calificare să se rețină atât circums tanța agravantă consemnată la lit.g) alin.(2) art.145 CP RM, cât și circumstanța agravantă prevăzută la lit.o) alin.(2) art.145 CP RMItem ACTELE DE VIOLENȚĂ ALE VICTIMEI ÎN CONTEXTUL INFRACȚIUNII PREVĂZUTE LA ART.146 DIN CODUL PENAL(CEP USM, 2018) Berdilo, RodicaÎn prezentul articol autorul își propune să examineze noțiunea „acte de violenţă” din art.146 CP RM sub următoarele aspecte: 1) forma conduitei – activă sau pasivă – a victimei care recurge la actele de violență; 2) caracterul – fizic sau psihic – al unei astfel de violențe; 3) atitudinea psihică a victimei față de actele sale de violență; 4) (i)legalitatea unor asemenea acte etc. În contextul infracțiunii prevăzute la art.146 CP RM, actele de violență ale victimei se pot exprima doar sub formă de acțiune. O astfel de violență poate avea doar un caracter fizic. Atitudinea psihică a victimei infracțiunii, prevăzute la art.146 CP RM, față de actele sale de violență se poate exprima doar în intenție. Este obligatoriu ca actele de violență ale victimei infracțiunii în cauză să aibă un caracter ilegal. Sub incidența sintagmei „acte de violență” din art.146 CP RM intră nu doar violența infracțională. Nu este exclusă posibilitatea comiterii omorului în stare de afect în timpul unei altercații (încăierări). Ilegalitatea actelor de violență ale victimei, privită drept condiție obligatorie pentru aplicarea art.146 CP RM, comportă relevanță în ipoteza erorii de fapt. Or, de prezența acestei condiții depinde existența infracțiunii prevăzute la art.146 CP RMItem INFRACŢIUNEA DE PRUNCUCIDERE ÎN DREPTUL PENAL SUBSTANŢIAL PRIN PRISMA NOILOR ABORDĂRI CONCEPTUALE ŞI A DECIZIILOR JUDECĂTOREŞTI(CEP USM, 2015) Gîrla, Lilia; Şhiopu, CristianInfracţiunea de pruncucidere (cunoscută şi ca neonaticid sau uciderea copilului nou-născut) prezintă un interes ştiinţifico-practic deosebit, deoarece se consideră a fi un fenomen infracţional extrem de vechi, dar, din păcate, până în prezent întâlnit în special în ţările suprapopulate şi sărace. Pentru a proteja de o pedeapsă mult prea dură mama care şi-a omorât copilul nou-născut în condiţiile tulburării fizice sau psihice, cu diminuarea discernământului, s-a considerat necesară inserarea unui articol distinct care ar delimita uciderea nou-născutului de către mamă de infracţiunea de omor. La includerea acestei fapte infracţionale în legislaţia Republicii Moldova s-a luat în considerare un număr larg de factori obiectivi şi subiectivi care au demonstrat că fapta prevăzută la art.147 din Codul penal al Republicii Moldova este o infracţiune de omor cu circumstanţe atenuante care o privilegiază pe mama-pruncucigaşă. Ţinând cont de faptul că termenul „pruncucidere” este identic noţiunii de neonaticid, propuse anterior în doctrina autohtonă de către Lilia Gîrla, în cele ce urmează vom utiliza noţiunea de neonaticid, care se impune a fi mai reuşită din punct de vedere etimologic. Pentru a oferi o informaţie cât mai amplă cu privire la neonaticid, analizei a fost supus un spectru larg de abordări ştiinţifice, reglementări din legislaţiile altor state şi practici judiciare (din Republica Moldova şi din România). Sunt date caracteristicile fiecărui element al componenţei de infracţiune şi sunt aduse numeroase exemple pentru a se înţelege esenţa crimei de pruncucidere. La fel, sunt formulate concluzii şi date explicaţii, menite să contribuie la o mai bună înţelegere a tuturor aspectelor teoretico-practice cu privire la omorul noului-născut de către mamă. Considerăm această lucrare ca fiind un imbold pentru legiuitor de a introduce unele modificări în prevederile ce vizează infracţiunea în cauză pentru a se evita interpretările eronate şi pentru a asigura o aplicare uniformă şi corectă a practicii judiciareItem DETERMINAREA DISCERNĂMÂNTULUI DIMINUAT ÎN CAUZELE DE OMOR INTENŢIONAT: EXPERIENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI DIN REPUBLICA MOLDOVA(CEP USM, 2014) Botnaru, StelaÎn acest demers ştiinţific va fi studiată experienţa pozitivă a Republicii Moldova în cauzele de omor intenţionat examinate de către instanţele judecătoreşti, fiind selectate şi examinate mai multe cazuri din practica judiciară în materie. Prin urmare, au fost sintetizate concluzii de importanţă majoră nu doar pentru practica de aplicare a normelor juridicopenale cu privire la omorul intenţionat, dar şi pentru doctrina juridico-penală a Republicii Moldova. Acest scop a fost realizat prin selectarea şi analiza unor decizii penale emise de Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova cuprinse între anii 2008 şi 2013, precum şi prin formularea unor concepte clare menite să clarifice problema privind aprecierea juridico-penală a discernământului diminuat în cauzele de omucideri.Item INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE LA art.146 ŞI LA art.147 CP RM: ASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE(CEP USM, 2014) Brînza, SergiuObiectul prezentei investigaţii îl reprezintă cele mai relevante aspecte teoretice şi practice ale infracţiunilor de omor săvârşite în stare de afect (art.146 CP RM) şi de pruncucidere (art.147 CP RM). Ambele infracţiuni analizate sunt săvârşite prin omor. În afară de aceasta, ele se aseamănă prin responsabilitatea redusă a persoanei care le săvârşeşte. Însă, în afară de similitudini, infracţiunile prevăzute la art.146 şi 147 CP RM se caracterizează prin anumite diferenţe specifice. Acestea se referă la: victima infracţiunii; timpul de săvârşire a infracţăţile tării emoţionale a subiectului infracţiunii; subiectul infracţiunii. Conţinând multiple referiri la xemplele din practica judiciară, studiul de faţă are ca repere următoarele aspecte teoretice:obiectul juridic special; obiectul material; victima; conţinutul faptei (acţiunii sau inacţiunii) prejudiciabile; urmările prejudiciabile ale infracţiunii şi legătura cauzală; alte semneale laturii obiective a infracţiunii; indicarea tipului componenţei de infracţiune în funcţiede rezultatul infracţiunii (componenţă materială); momentul de consumare a infracţiunii;forma şi tipul vinovăţiei; motivul şi scopul infracţiunii; starea emoţională a subiectului infracţiunii; condiţiile generale şi speciale ale subiecului infracţiunii.