2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/109
Browse
3 results
Search Results
Item VINOVĂŢIA ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR DE LUARE DE MITĂ ȘI DE DARE DE MITĂ(2021) Brînza, CristianÎn prezentul articol noțiunea de vinovăție este analizată sub aspect de semn constitutiv al laturii subiective a infracțiunilor prevăzute la art. 333 și 334 din Codul penal al Republicii Moldova, care stabilesc răspunderea pentru luarea de mită și, respectiv, pentru darea de mită. În rezultat, au fost stabilite forma, tipul și conţinutul vinovăției în cazul săvârșirii acestor infracţiuni. S-a demonstrat că infracțiunile prevăzute la art. 333 și 334 din Codul penal al Republicii Moldova sunt săvârșite cu intenție. În aceste cazuri este exclusă forma imprudentă a vinovăției. S-a argumentat că infracțiunile de luare de mită și de dare de mită sunt comise cu intenție directă. În ipoteza acestor infracțiuni se exclude intenția indirectă. Nu în ultimul rând, a fost determinat factorul intelectiv și factorul volitiv al intenției directe manifestate în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 333 și 334 din Codul penal al Republicii Moldova. Pentru a se obține aceste rezultate, au fost studiate actele oficiale relevante care se aplică în Republica Moldova, actele internaționale în materie, precum și doctrina penală de specialitate. Concluziile formulate în studiul de față sunt susceptibile de aplicare în activitatea practică, precum și în procesul de instruire.Item MIJLOCIR EA LUĂRII DE MITĂ SAU A DĂRII DE MITĂ(CEP USM, 2020) Brînza, CristianLa începutul acestui studiu este definită noțiunea „mijlocire a săvârșirii infracțiunii”. În continuare sunt caracterizate cele două forme ale mijlocirii luării de mită sau a dării de mită: mijlocirea intelectuală a luării de mită sau a dării de mită; mijlocirea fizică a luării de mită sau a dării de mită. Este determinat momentul de consumare a mijlocirii luării de mită sau a dării de mită pentru fiecare din aceste forme. Se analizează problema realizării parțiale a intenției în cazul pluralității de mijlocitori . Se menționează că, dacă din cauze independente de voinţa unuia dintre mijlocitori remunerația ilicită nu a ajuns în posesia persoane imituite, fapta va fi considerată tentativă la mijlocirea luării de mită sau a dării de mită.Se demonstrează că m ijlocitorul la darea de mită nu execută o parte a laturii obiective a dării de mită, iar mijlocitorul la luarea de mită nu execută o parte a laturii obiective a luării de mită. Concluzia principală este că transmiterea de către mijlocitor a obiectului material (imaterial) al luării de mită sau al dării de mită nu poate fi calificată conform alin.(5) art.42 și art.333 CP RM sau conform alin.(5) art.42 și art.334 CP RM. Lista de modalități de complicitate din alin.(5) art.42 CP RM are un caracter exhaustiv. Orice încercare de a lărgi arbitrar această listă sau de a interpreta extensiv defavorabil noțiunea „înlăturare de obstacole”, care desemnează una dintre modalitățile complicității la infracțiune, trebuie tratată ca ilegalitate. Este necesară completarea alin.(5) art.42 CP RM,astfel încât transmiterea de către mijlocitor a obiectului material (imaterial) al infracțiunii să fie specificată în această normă.Item ASPECTELE DE DREPT PENAL ALE PROVOCĂRII LUĂRII DE MITĂ SAU A DĂRII DE MITĂ(CEP USM, 2020) Brînza, CristianCombaterea fenomenului infracțional este inadmisibilă prin recurgerea la mijloace ilegale și imorale. Pornind de la această premisă, autorul își propune să stabilească conținutul noțiunii-cadru „provocarea unei fapte prevăzute de legea penală” și al noțiunii subsecvente „provocarea luării de mită sau a dării de mită”. De asemenea, scopul studiului de față constă în examinarea din perspectiva de lege lata și de lege ferenda a problemei provocării unei fapte prevăzute de legea penală, inclusiv problema provocării luării de mită sau a dării de mită. Se argumentează că provocarea unei fapte prevăzute de legea penală este o instituție de sine stătătoare, diferită de instituția participației. Este formulată definiția noțiunii „provocarea unei fapte prevăzute de legea penală”: fapta provocatorului de inițiere a săvârșirii infracțiunii ce urmează a fi imputată persoanei provocate care, înainte de contactul cu provocatorul, nu fusese predispusă să comită acea infracțiune, cu condiția că persoana provocată nu conștientizează că săvârșirea infracțiunii a fost inițiată de către provocator pentru a crea o aparență, o falsă reprezentare cu privire la săvârșirea infracțiunii de către persoana provocată, și pentru a-i prejudicia prin aceasta interesele. Este propusă completarea Capitolului III din Partea generală a Codului penal cu noi prevederi privind provocarea unei fapte prevăzute de legea penală, privită drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei. De asemenea, este recomandată completarea Capitolului XIV din Partea specială a Codului penal cu un articol în care să fie prevăzută răspunderea pentru provocarea unei fapte prevăzute de legea penală.